BUCEGII… un fel de tinda a bunicii!

Sal’tare (N.B. Sursa imaginii Ursul Trubadur) Mda dragilor, azi am primit pe mail o poza din Bucegi si privind-o mi-am adus aminte ca intr-una din diminetile in care eram la refugiul Costila, pentru o zi de catzarat exact aceasta priveliste a fost primul lucru pe care l-am vazut la 6 dimineata. NU pot spune decat SUPERB. Era privelistea asta la acea ora ca un fel de RED BULL sufletesc. Simteam ca pot face orice si ca pot urca orice traseu. Parca muntele imi oferise toata puterea lui! Am inceput sa cunosc Bucegii inca de mic, dar tot nu m-am saturat de ei. Sunt si ei tot un fel de bucatarie a bunicii, in care ma simt bine. Nu zic si in siguranta, pentru ca nu de putine ori Bucegii si-au pus „nori pe cap” si nu de puttine ori m-au speriat cu periculozitatea lor. Nu pot sa uit, ca aveam vreo 8-9 ani cand mama cu tata ne-au dus pentru prima oara pe Jepii Mari. Stateau ca pe ace si erau cu ochii in patru, insa nu aveau chef sa renunte la idee, pentru ca stiau ca ne ofera amintiri de neuitat. Acum cand trec pe acolo, parca ma vad topaind printre pietre in bocanceii mei de munte adusi de Mos Craciun. Dupa care a urmat Piciorul Pietrei Arse. Eram ceva mai mare si imi placeau romanele de razboi, asa ca ariditatea ultimei parti a traseului, imi aducea aminte de ele. Sigur tot atunci mi se pareau fantastice caldarile pe care le vedeam. Insa nu vazusem inca nici macar o caldare a Fagarasului. Si vremea a trecut si am ajuns sa fac si traseul Take Ionescu. Si vara nu ar fi foarte problematic, insa intr-o iarna am vazut nebuni care au inotat pe acolo prin zapada pana la Malaiesti. Nu ii catalogati pe acestia drept PROSTI (sau nu pe toti), pentru ca ceea ce fac ei e o competitie cu propriile lor frici si cu propriile lor limite fizice. Dintre acestia apar invingatorii de care auzi la televizor ca au ajus pe Everest sau pe Mont Banc. Si daca tot am vorbit de Malaiesti nu pot sa nu imi aduc aminte de imaginea caldarilor, a „bisericutzei Malaiestilor” si a branei Caprelor. Prima oara cand am ajuns in brana acum cativa ani, am ramas impresionat, pentru ca pe atunci credeam ca Bucegii sunt de fapt un deal mai mare, facut parca special pentru orasenii puturosi. Recunosc sincer, ca pana acum nu am ajuns sa fac traseul prin Hornurile Malaiesti pana la Omu, dar sper sa ajung. Si tot la capitolul NU POT SA UIT intra si Bucsoiul vazut dimineata, cu un pic de ceata in jur. Pare un urias care isi face siesta si pe care e bine sa nu il deranjezi ca e moroconos. Si probabil ca mai sunt lucruri de spus despre Valea Alba, despre Valea Morarului, despre Caraiman, insa parca nu imi mai vin cuvintele acum. Asa ca o las pentru alta data. Sau daca simtiti ca aveti voi ceva de spus, despre aceste minuni, nu va abtineti! P.S. Si uite ca nu pot incheia fara o melodie funny a lui Costica David despre Bucegi Nunta in Bucegi
Asculta mai multe audio Muzica » Andrei… ;) KIP IN TACI]]>

Comments

comments

  6 comments for “BUCEGII… un fel de tinda a bunicii!

  1. ianuarie 15, 2009 at 12:26 pm

    Da frumos ce sa zic si cand te gandesti ca multi ii privim doar din prisma statiunilor unde mergem sa ne imbatam si sa ascultam manele la maxim ?
    Ba ce mai avem o tara plina de mistere si de lucruri frumoase pe care suntem prea orbi ca sa le descoperim….da deh ce sa facem daca nu pretuim ce-am castigat, e mai aproape sa jignim ce avem si sa cautam in zare taramuri care ni se par frumoase doar pentru ca nu sunt romanesti.
    fanel’s last blog post..Spalatorii de cadavre blogosfrice

  2. artistu
    ianuarie 15, 2009 at 4:30 pm

    @Fanel – no comment, ca doar stii ca suntem de aceeasi parere!
    @R.R. – tu muntzomanca? Nu mi-as fi imaginat! Vreau sa stiu mai multe… Detaliaza un pic subiectul! ;)

  3. R.R
    ianuarie 15, 2009 at 4:23 pm

    Ioi ce poveste frumoasa ai…. si melodia … m-a retransportat in copilarie, inevitabil. Da, linistea de la munte, oh ea, linistea …
    R.R’s last blog post..întrebare:

  4. R.R
    ianuarie 15, 2009 at 5:47 pm

    dada, crescut la munte pana la 7 ani – durau – rai pe pamant sincer!

  5. Doina
    ianuarie 15, 2009 at 8:18 pm

    Imi pare sincer rau ca nu am prins cabana veche, am auzit ca era mult mai frumoasa, mai intima.
    Dar si acum e frumoasa si e o liniste si o lumina acolo, mai ales la apusul soarelui.Si am mai auzit ceva despre Malaiesti, nicaieri nu se aud cantecele mai bine decat acolo intre munti.E grozav prin Hornuri trebuie sa urci neaparat, am vazut capre negre care coborau pe plan vertical langa mine, ziceai ca acum se fac pilaf pana jos…..Faina melodie……eh …trebuie sa mai ajung neaparat vara asta pe acolo

  6. artistu
    ianuarie 16, 2009 at 12:51 pm

    @RR – atunci nu pot spune decat ca e o fericita si ca are amintiri formate din diamante de acolo!
    @Doina – eu anul asta nu cred ca mai pot ajunge, insa dupa ce face bebellu pe care il asteptam niste anisori, promit solemn sa mergem in 3! :D

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *