Surd? Orb? Mut? Din toate, cate'un pic…

Sal’tare Imi aduc aminte ca in copilarie venea pe la no pe acasa un var de-al tatalui meu din Ardeal care era mut, Nicu. De fapt scotea niste sunete, de care l-a inceput ma speriam. Copil fiind il priveam ca pe un monstru. Sunetele acelea si comunicarea lui cu adultii din jurul meu, parca spasmotica uneori, era de neinteles pentru mine copilul de atunci. Insa intr-o zi m-a luat Nicu Mutu (asa ii spuneam cu totii) pe genunchii lui si m-a mangaiat sau s-a jucat cu mine sau ceva in genul asta. Nu imi mai aduc aminte exact, insa parca a vorbit atunci cu mine, dar fara vorbe. La aproape 30 de ani de la acel moment, imi dau seama acum, ca probabil a comunicat non-verbal (telepatic) cu mine. Ceea ce stiu cu exactitate, este ca din ziua aceea nu mi-a mai fpst frica de Nicu Mutu. Ba chiar il simteam aproape de mine. Unul din cei mai buni parteneri de joaca. Iar comunicarea noastra prin semne, parca facea mai interesanta „vorbirea”. Si acum cand ii vad pe unii din cei fara darul vorbirii ca „discuta”in tramvai, parca as vrea sa ii imratisez si sa le spun – BRAVOS MAI OAMENI BUNI, SUNTETI NISTE INVINGATORI! Dupa ceva ani de la acel moment am vazut un om orb. Mi s-a parut cea mai crunta „boala”. Il vedeam pe acel om tinut care se tinea cu o mana de partenerul sau de viata si cu cealalta tinea acel baston alb. Si parca in mine un resort „suparat” vroia sa se detensioneze si sa bata o lume intreaga. Nu mi se parea corect ca acel om sa nu poata vedea lumina. Insa dupa un timp, am inteles ca daca as fi in locul acelui om nu as avea alta solutie, decat sa am adaptez. Asa ca din curiozitate, am facut intr-o zi un experiment, in dormitorul meu, asemanator cu cel al Claudiei. Si atunci mi-am dat seama ca avem si alte simturi la fel de importante ca PRIVIREA, doar ca nu ne gandim intotdeauna la ele, pentru ca societatea ne-a pervertit la acordarea unei importante MAAARI imaginii. Si atunci am inteles cum un om orb, ca George Niculescu poate fi fericit. Si facand legatura si cu prima parte a textului, cu prietenul meu Nicu Mutu cred ca ar trebui sa incercam in fiecare zi sa cautam solutii pentru a fi POZITIVI si sa stim sa ascultam si sa observam detaliile vietii nostre MIRACULOASE! P.S. Apropo de acest „subiect”, iata un alt invingator – Vasile Adamescu Andrei KIP IN TACI Surse imagini – Demotivare.com & AD’s Blog

]]>

Comments

comments

  2 comments for “Surd? Orb? Mut? Din toate, cate'un pic…

  1. iunie 13, 2013 at 10:48 pm

    Ce bine ar fi să ne putem simţi zilnic relaxaţi şi pozitivi!

  2. artistu
    iunie 14, 2013 at 9:53 am

    Cred ca tine doar de noi sa fim asa. Trebuie as ne trezim intr-o dimineata hotarati si sa spunem GATA. De azi vreau sa fiu RELAXAT, BUN si POZITIV. Si sa facem in fiecare zi a existentei nostre cel putin un lucru care sa sprijine acest deziderat! – ;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *