24
May , 2012
Thursday

Parerile Artistului in Blogosfera

Opinii despre blogosfera, film, teatru, muzica, munte si mahalaua blogosferica.

căutare personalizată

Parteneriatul, solutie de viitor? Sau “bataie de cap” in plus?

Scris in Data de: 13 February 2008 , de Autor: artistu , in Categoria: Oameni si probleme

Sal’tare
Citesc si eu ca omul despre comunicarea on-line, despre metodologiile de dezvoltare ale unor idei si despre integrarea lor in piata actuala. Ei bine la inceput titlurile acestea vzute exact asa cum le-am scris dau fiori si ne pregatesc pentru lecturi greoaie. Insa nu e chiar asa greu. Trebuie doar sa aveti rabdare. Insa nu aberez prea mult si ma intorc la primul cuvant scris in titlu: PARTENERIAT. O fi bine sa pornesti blogging-ul sau o afacere mica intr-un parteneriat? Dupa parerea mea da. Tocmai de aia m-am si alaturat Familiei Voce acum aproape un an. Sigur nu va aburesc cu ce insemna parteneriatul in sine, avantaje si dezavantaje, pentru ca de asta e plin netul. Eu vin cu o alta problema de principiu. Suntem educati sa intelegem parteneriatele ca pe “un rau necesar (in viziunea unora)” si sa le acceptam cu seninatate?
In mare parte NU. Pentru ca mostenim prin educatie o “cutuma” a egoimului. Simtim mereu un EU si ne invatam greu sa spunem NOI. plus ca peste tot intalnim vorba:
AJUTA-TE SINGUR! NIMENI NU ITI VREA BINELE!
Si totusi ca mari consumatori de “literatura externa” de retete de succes, vedem ca acolo asa s-a cam reusit! Si uite ca usurel usurel si la noi apar proiectele (firave ce-i drept) care reusesc tocmai datorita ASOCIERII. Insa prea putine sunt RETETE MARI DE SUCCES. Si de cele mai multe ori ajung sa fie “proiecte asociative” doar pentru START-UP. Iar dupa intrarea pe un trend ascenent, deja unul sau unii din asociatii initiali are deja chef de “independenta” si ies un pic mai bogati deca au intrat in “hora”. Sigur cel mai trist e ca ma mult de jumatate din ei si-au consumat cantitatea de “curaj” la START-UP proiectului anterior, iar acum “sufla si’n iaurt” si dau gres. Asa ca dau gres si devin niste angajati plictisiti ai unor firme mari.
Sigur parca aud intrebarea venind de la voi:
PAI BINE BA, DACA AR FI SA NE LUAM DUPA ACEASTE PESIMISTE RANDURI DE MAI SUS, NE APUCA O LEHAMITE SA MAI INCEPEM UN PROIECT, DE NUMA’, NUMA’! ASTA-TI DOREAI? SA NE DESCURAJEZI?
Ei bine nu. Nu doresc asta, insa vreau sa imi spuneti daca gresesc eu undeva in ceea ce gandesc, pentru ca eu sunt cel descrajat acum si am nevoie de gasirea unei “cai de pornire”. Si daca ar fi sa fiu si mai specific, iata cum suna enuntul:
“IN PRINCIPIU NISA PE CARE AS VREA SA IMI CANALIZEZ ACEST MIC PROIECTEL NUMIT ARTISTU.VOCE.RO E ACEEA de ATITUDINE SOCIALA. ASA CA URMEAZA INTREBARILE:
E BLOGUL MEU INTR-ADEVAR, UNUL DE ATITUDINE?
OARE INTERESEAZA PE CINEVA “ATITUDINEA”?
CARE AR FI COMUNITATEA SAU CLASA DE BLOGURI LA CARE M-AS PUTEA AFILIA, PENTRU CA MESAJUL MEU SA AIBE O MAI MARE “PATRUNDERE” LA NIVELUL AUDITORIULUI ON-LINE?
Andrei… ;)
KIP IN TACI

Similar Posts:

    None Found

Share
Poti lasa un raspuns sau un trackback de pe site-ul/blog-ul tau.

7 Comentarii

  1. kmi Says:

    de ce esti descurajat?

    Scris in data February 13th, 2008 at 5:09 pm

  2. artistu Says:

    Nu sunt descurajat! Caut doar “albia prin care sa imi canalizez curgerea”, pentru a creste mai repede calitativ!
    ;)

    Scris in data February 13th, 2008 at 5:30 pm

  3. kmi Says:

    Am inteles.
    Raspund mai intai la cele trei intrebari si mai adaug niste “vorbe bine spuse”, pe care eu le-am (cam) invatat.
    Este un blog de atitudine, este chiar un blog de atitudine pozitiva, ceea ce nu e putin lucru.
    Eu zic ca da, chiar daca nu-si dau seama.
    Nu stiu sa fac o recomandare, dar cred ca selectia se va face in mod natural, in timp.
    “Never think that God’s delays are God’s denials. Hold on; hold fast; hold out. Patience is genius.” – George-Louis Leclerc de Buffon (cu asta ma repet. am scris-o si pe “city life”).

    Scris in data February 13th, 2008 at 6:11 pm

  4. artistu Says:

    KMI acu chiar te alerg. Nu ma intereseaza ce domeniu vrei sau ce nume dar apuca-te de blogging ca prea le zici bine.
    P.S. Si ce scrii tu pe City Life mai draga domnisoara?
    :-/

    Scris in data February 13th, 2008 at 10:54 pm

  5. Dojo Says:

    Din pacate in cazul meu parteneriatele nu merg, pentru ca nu sunt dispusa eu sa lucrez in echipa. Nu pot lucra de la egal cu cineva, ori subordonez, ori ma subordonez. Sunt multe exemple de succes in parteneriate, dar si multe de insucces. Atat timp cat inca nu am descoperit pe cineva in care sa am incredere 100%, prefer sistemul: eu seful, tu un sef mai mic sau invers

    Dojo’s last blog post..Prima “ciunga” dupa un an

    Scris in data February 14th, 2008 at 11:08 pm

  6. artistu Says:

    Dojo stii care e problema reala? Cele mai multe parteneriate ar trebui sa aibe stipulate de la inceput “drepturile si obligatiile”. Ei bine de obicei acestea nu sunt luate in calcul. De aceea foarte multe parteneriate dau gres. Iar tie iti place relatia “sef-subordonat” sau invers, tocmai de aceea, pewntru ca ea hotaraste aproape implicit “drepturie si obligatiile” celor doi sau mai multi angrenati in respectivul proiect.
    ;)

    Scris in data February 15th, 2008 at 10:25 am

  7. eQuilibru Says:

    e destul de aiurea de multe ori cu parteneriatele.
    e vorba de socializare, de incredere, totusi, de munca in echipa,nu?
    Nu multi sunt dispusi.
    Mie imi place munca in echipa, merg pe ideea “unde’s doi puterea creste”, insa imi place sa am totul sub control, niciodata nu m-am putut baza pe altcineva, simt nevoia sa fac totul cu manutele mele, poate exagerez intr-un fel, dar imi confera siguranta :D

    ideea e ca alegerea de implicare intr-un parteneriat variaza, de la afacere la afacere, de la om la om.

    eQuilibru’s last blog post..http://equilibru.com

    Scris in data February 15th, 2008 at 7:48 pm

Comenteaza si tu!




:) :( :d :"> :(( \:d/ :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :)>- toate »

CommentLuv badge

Comentarii recente

Povestea incepe in tommna lui 2006. Dupa ce in facultate scrisesem destul de mult la o revista de cultura, cu texte aproape la fel ca pe blog, dar cu mult mai multa “poezie” si dupa ce facusem un Jurnal, doar cu gandul de a cuceri o fata, care era si este inca profesoara de romana, am zis ca tre’ sa incep sa scriu periodic undeva. Iar agendele sau caietele nu mi se pareau deloc o idee buna, pentru ca imi doream si interactiunea cu un public, care sa imi spuna daca e OK ce scriu sau nu. >>>Restu AICI

Comentarii recente

Apropo de 2 roti… uite un cretin cu diploma !

Din data de: Jul-30-2007
Comentat de: artistu

Un gest FRUMOS, pentru un SIMBOL – REGELE MIHAI

Din data de: Oct-25-2011
Comentat de: artistu

Dialoguri adunate (cu urechea)!!!

Din data de: Feb-2-2009
Comentat de: artistu

Scurt si la subiect despre CODUL DEONTOLOGIC al vietii!

Din data de: Jul-10-2009
Comentat de: artistu