Nicolae, poate o schimbare… a noastra, a tuturor!

Sursa: EUSal’tare
Dupa moartea regelui, iata ca avem parte de casatoria printului Nicolae. Din nou lume buna, din nou oameni de o inalta calitate, din nou parca un tablou agatat in perete la care sa ne uitam, dar pe cae ori ne este frica sa il adoptam, ori spunem clasicul:
NU. NU SE POATE! PENTRU CA SOCIETATEA NOASTRA NU E INCA PREGATITA SA FIE LA UN ASEMENEA NIVEL!
dar noi nu intelegem ca acel tablou pe care l-am vazut astazi la Sinaia este de fapt un tablou al oamenilor care stiu sa isi mature la poarta, daca vreti, un tablou al satelor sasesti de acre ne minunam cu totii atunci cand mergem in vacante la acele pensiuni rurale minunate din Viscri, din Sanpetru… din tot acel minunat areal al Ardealului, dar pe care nu ne dam seama ca le-am putea avea si in orasele, oraselele sau comunele noastre. Trebuie doar sa incepem schimbarea de al nivelul cel mai de jos:
SA NE MATURAM LA POARTA! SA NE PESE DE VECINUL DIN STANGA SI DIN DREAPTA NOASTRA! SA AVEM DESCHIDERE CATRE EL! … tocmai pentru a putea primi de la el DESCHIDERE. Sa avem deschidere catre comunitatea din care facem parte… sa oferm CEVA locului de unde suntem, tocmai ca sa primim ceva. Noi intodeauna (ina cest rastimp scurs de la Revolutie si pana acum) cu vesnicul „SA NI SE DEIE!” (Trad: sa ni se dea!), pentru ca „STATUL DA!”.
Ei bine NU. Democratia inseamna: OFERA SI TI SE VA OFERI! (asa cum se spune si in Biblie). Doar ca vedeti vo, acel „venit inapoi” (dupa ce am oferit noi), il asteptam imediat… Reward-ul (Recompensa). Doar ca procesul acesta este de lunga durata. S-ar putea ca tu sa oferi ajutorul tau, sa oferi intelegerea ta concitadinilor tai sau consatenilor tai, dar recompenasa sa nu vina IMEDIAT. Ei bine noi ne-am invatat cu pasele scurte IA – DA, IA – DA. S-ar putea sa trebuiasca ca in acest caz (la inceput) SA DAM, SA DAM, SA DAM… si de abia la un momenta dat sa inceapa prima data SA VINA CEVA… si mai apoi noi din nou SA DAM, SA DAM… si recomepensele sa apara din ce in ce mai des. Si nu spun aceste lucruri din povesti sau din carti, ci din experienta satelor sasesti de care va spuneam la inceput sau satelor ardelenesti prin care am trecut si care acum sunt dezvoltate si carea sa au facut la inceput. Este o (daca vreti!) o curba exponentiala, in care cresterea la inceput este foarte lenta, lenta, lenta… si de abia dupa aceea (dupa ce toata colectivitatea / societatea este convinsa de faptul ca DRUMUL ALES este cel bun si ca ii va ajuta pe ei colectiv dai si individual) lumea va achesa la acel OBIECTIV.
Sa speram lucrurile se vor indrepta si in Romania (in general!) si sa speram ca suntem macar la jumatatea curbei exponentiale de care va vorbeam mai devreme si ca peste cel putin 2-3 ani sa vedem si acea crestere finala clasica a unei curbe exponentiale clasice.

P.S. Si daca va e lene sa citi putti da PLAY

Va salut cu drag, Andrei.
KIP IN TACI
Sursa imaginii – Novotab

Comments

comments

Lasă un răspuns