Sal’tare
O sa incep in ordine inversa. Optimist cred ca sunt dator sa fiu, mai ales din perspectiva faptului ca sunt si ca voi fi din nou tatic. Sigur ca optimist sunt si prin constructia mea interioara. Insa privind la intamplarile din jur, ai putea spune ca e greu sa te si mentii. Total adevarat! Credeti-ma ca nu putine sunt momentele cand injur si guvernul si parlamentul si administratia financiara si pe constructorii de drumuri si sefii si vecinii si lista poate continua. Si totusi de unde “rezerva aia de energie” necesara hranirii acestui organism numit “optimism”. Ei bine energia mi-o dau acei oameni care chiar cazuti sau chiar ajunsi la fundul sacului, reusesc sa isi mentina vii principiile sau coloana vertebrala ideologica sau reusesc sa faca gesturi prin care ii ajuta pe cei din jur, dar care nu le aduc lor nimic.
Cum sunt inca SOCIALIST. Pai uite am intrat in randurile celui de-al doilea partid de aceasta factura de pe scena politica romaneasca, de pe “piata politica” – UNPR. Stiu ca sunt 1000 de motive pentru care nu ar fi trebuit sa intru, insa eu am gasit 5 oameni care mi-au placut si 3 motive. Nu stiu daca sunt de ajuns sa intru sau daca sunt de ajuns sa stau “in” el, insa pentru moment ajunge.
Nu va chinuiti sa imi povestiti de “generalul izmenelor”, “de aventura diaconesciana la Roma” sau despre “Sarbu cel avut”. Stiu tot, pentru ca e normal sa stiu si de bune si de rele. Insa tot ce e important, e faptul ca vad o echipa hotarata (cel putin aici la Sectorul 6) si onesta. Sper ca optimismul si energia intalnite aici sa nu dispara incet incet, ci sa se multiplice si sa vedem cu fiecare zi ce trece si sa ajunge peste un an ca lumea sa descopere ca noi nu suntem nici “tradatori” si nici “pupatori de dosuri”, ci suntem cei care avem curajul sa spunem VREM.
Voi ce ziceti, credeti ca vom reusi?
Andrei
KIP IN TACI
Similar Posts:
- None Found
