Si cand voi fi batran si ramolit!

de artistu pe

… am sa va scriu pe usa cu un spray: EU SUNT ARTISTU’ (ALA MIC – NEBUN) Sal’tare Cam asa vad eu batranetea, stand in fund pe bordura cu o bere si o punga de seminte, in frumosul meu Giulesti. Si nebuniile pot continua. Visez ca la batranete sa imi mai pot indeplini si alte dorinte, crezandu-ma un fel de Morgan Freeman in The Bucket List. Si lista ar fi cam asa:

  1. Sa merg mai mult decat acum cu bicicleta
  2. Sa ma dau cu parapanta
  3. Sa imi cumpar skateboard si sa fiu singurul batran nebun care face trick-uri
  4. Sa revin la panoul de catzarat si mai ales sa revin in draga mea Costila
  5. Sa le fac vecinilor farse si sa rad precum Muttley din desenele animate Wacky Races:
Sper ca v-am binedispus pana acum cu nebuniile mele, pentru ca acum vreau sa devin relativ serios si sa va spun pe bune cam cum vad eu pe bune aventura asta numita BATRANETE. Cred ca in primul rand pregatirea pentru ea ar trebui sa ne-o facem inca de acum din tinerete. Sa ne gandim mereu la ea (dar nu speriati), ci zambind si avand in minte ideea ca batranetea trebuie sa ne fie activa, un fel de „a doua tinerete”. Si cum tineretea a insemnat si inseamna mereu iesirea din „zona de confort”, pentru a putea evolua si pentru a putea experimenta, cred ca si la batranete ar trebui sa facem la fel. Dupa ce am iesit la pensie, cred ca ar trebui (asa cum ne ducem copiii la cluburi sportive sau la ateliere de dezvoltare personala) sa facem si cu noi. Iar locurile in care ne-am putea duce ar fi ONG-uri sau „cluburi ale seniorilor” sau cluburi sportive de seniori sau daca suntem singuri sa nu ne fie teama sa ne ducem singuri la un azil.
De ce?
Pentru ca activitatile fizice si intelectuale ne fac optimisti si doar interactiunea cu alti oameni si cu alte puncte de vedere, ne ajuta sa fim echilibrati si capabili de lua decizii intelepte. Cluburile sau azilurile nu sunt inchisori. Ele sunt „porti deschizatoare de comunicare”. Iar la varsta senectutii, asta ne dorim: Sa comunicam mult si sa avem parte de un feedback continuu. E bine sa ii ai alaturi pe cei de o varsta cu tine, pentru ca avem relativ acelasi set de valori si apartinem aceleiasi perioade. Asa ca discutiile sunt fluente si ideile trec de la unul la celalalt, mult mai rapid si mult mai inspirat ! Andrei KIP IN TACI Sursa imaginii – StreetLand ]]>

Lasă un răspuns