Sa nu uitam nicicand de unde am plecat…

Sal’tare
Am avut aseara parte de o lectie de viata superba. Un om cu bani multi, studii superioare si cu o pozitie profesionala de invidiat a avut taria de caracter sa zica, fara sa se rusineze, ca pe vremuri vindea legume in piata. Ce mi-a placut la acest tablou, nu a fost atat confesiunea propriu-zisa, ci mai mult linistea si impacarea cu care o spunea. Este un om care intelege clar, ca ceea ce este el acum, este si datorita faptului ca la un moment dat a trebuit sa fie atat de jmecher incat sa vanda fructe si legume la taraba. Probabil a fost prima lui lectie de marketing si prima experienta de viata, care ii spunea ceva de genul:
COPILE, SE POATE TRAI FOARTE BINE SI ASA! INSA CHIAR CREZI CA ITI PLACE? SAU VREI MAI MULT? Si iata-l azi pe copilul ala care statea pe varful gramezii de pepeni sau care descarcase vreo 10 tone de legume si fructe cu carca, intr-o pozitie manageriala de top. Probabil asta il face atat de bun. Se poate pune in locul fiecarui angajat pe care il are in subordine si stie clar care le sunt problemele.
Si totusi cred ca omul asta se plictiseste repede! DE CE? Pentru ca stie sa faca acea „caruta” sa mearga si stie sa o struneasca, dar e plictisitor doar sa tragi de haturi. Sigur ca poate unii ar putea spune: NU E MA CHIAR ASA! CARUTA GASESTE MEREU GROPI CE TREBUIESC OCOLITE, TREBUIE MEREU INCETINITA SAU ACCELERATA, CA SA NU ZDRANGANE PRIN GROPI SAU SA NU ISI RUPA OSIA! Se prea poate, insa ca si la soferit cred ca astea incep sa devina reflexe. Nu mai ai nevoie de a lua decizii rapid! Esti obisnuit cam cu toate si rectionezi aproape mecanic!
Din punctul meu de vedere, cred ca oamenii de tipul acesta trebuiesc folositi pentru formarea de START-UP-uri si punerea lor pe fagasul „constantei”. E pacat ca nu le folosim inventivitatea si energia!

Andrei… 😉
KIP IN TACI

5 răspunsuri la „Sa nu uitam nicicand de unde am plecat…”

  1. Man, nu e chiar asa….
    Din pacate am cunoscut oameni porniti de la gramada de pepeni, dar ramasi grobieni. Cu un alt ‘statut’. Deveniti despoti. Si sa te fereasca sfantul de asfel oameni!! Eu inca lupt sa-mi revin din cosmarul trait 3 ani cu asemenea specimene….
    Eu zic ca nu conteaza daca vii de pe o gramada de pepeni sau daca vii dintr-o casa unde le-ai avut pe toate; conteaza ce caracter ai. Iar caracterul nu ti-l dau nici frustrarile si nici experientele din viata.
    Caracterul este cel care te ajuta sa fii OM care modeleaza in frumos ceea ce a trait.
    xplorio’s last blog post..Sicilia, un colt de lume

  2. Adaug si eu la ce zicea Xplorio: ca vii de pe gramada de pepeni sau din familie cu bani, conteaza caracterul iar ala e dat de educatie. Adica de cei 7 ani de-acasa. Pe care ii ai sau nu ii ai. Ma rog, mai depinde si CUM ii ai si in ce mediu ti-i petreci… :d
    Bodoganel’s last blog post..Schimb de cărţi şi… încă ceva…

  3. Subscriu celor de mai sus. E vorba de caracter. Tu ne dai exemplul pozitiv. Baiat sarac ajuns in pozitie inalta. Si ca sa contrasteze si mai mult caracterul fata de situatia prezentata iti dau doar un exemplu: l-au crescut oile dar a ajuns patron de echipa si sef de partid. Nu dau nume sa nu-ti manjesc blogul.
    Ionut Puiu’s last blog post..Meciurile de la Euro 2008 – Live pe net

  4. Si ca sa si inmoi un pic spiritele :”>
    Bunicul meu, baiat descaltat venit in Bucuresti de la 10 ani sa munceasca (ca asa au decis ai lui), a ajuns ca la 27 de ani, prin munca, sa aiba propriul lui atelier de tamplarie, cu proprii angajati. De care avea grija ca de copiii lui…Cand ‘baietii’ ajungeau sa se insoare, bunica-miu le dadea mobila de dormitor, si le plasa lucrari usoare de tamplarie, ca sa-si faca singuri bani in plus.
    Da, sunt oameni care invata din trecut si ii protejeaza pe cei din jur, si oameni care sunt acri de rautate si care incearca sa scoata pe nas altora conditia de subalterni, subalterni care au o singura vina: ca nu sunt si ei cartofari si descaltati.
    Si gata, am incheiat. :d
    xplorio’s last blog post..Sicilia, un colt de lume

  5. (N.B. Ma oameni buni da voi ati format aci un fel de Poiana a lu’ Iocan! Frumos, frumos! Tineti-o tot asa!)
    @Xplorio – asta cu caracterul ai zis-o bine de tot! Vezi dea aia mi-a placut mie de voi copii frumosi de acolo! Ca esteti destepti ma! 😀
    @Bodoganel – nu zic ca nu ai dreptate, dar fac si eu o comparatie fortata: SI NUFERII CRESC IN MLASTINI! Asa ca daca vrem cu adevarat se poate!
    @Ionut – si daca nu ii dai numele nu e bai ca il stie toata luimea! 😉
    @Xplorio – Misto bunicul tau! 😉

Lasă un răspuns