Prima zi de miere – Polovragi, Tg Jiu, Cheile Sohodolului – Jurnal de Romania – Prima parte

Sal’tare
Logic ca daca vrei sa ajungi la Targu Jiu si mai departe in Herculane (punctul nostru terminus pentru asa zisa luna de miere, comprimata) trebuie sa iei „la picior” autostrada Bucuresti-Pitesti si apoi drumul Pitesti – Targu Jiu.Sigur ca surpriza a fost placuta, ca pentru prima oara de cand circul pe autostrada asta cand nu am gasit nici macar un sector de drum pe care se lucra. Si cum o surpriza nu vine nicioadat singura, iata ca am avut parte si de cea de-a doua: DRUMUL DE CENTURA AL PITESTIULUI. Stiu ca e dat drmul de mult timp insa eu tot de mult timp nu am mai avut treaba pe acolo. Ce sa zic nu pot decat sa ma bucur si ma simt un pic european. E altfel cand faci doar 15 minute trecand de Pitesti si nu o ora sau chiar mai bine, luand in freza toate semafoarele si tot traficul criminal al Pitestiului. Sigur ca „nebunia” tot din cauza celor care tranzitau orasul era. Oricum frumoasa surpriza!
Prima oprire… Manastirea Horezu! Superba si frumos si satul. Pacat insa ca si satenii au picat in capcana kitsch-ului si unii dintre ei au uitat originile cerramicii si frumusetea obiectelor simple din ceramica. Interesant facuta ca si constructie aceasta manstire. Acum inteleg de ce se afla printre primele 1000 de obiective protejate UNESCO. Multitudinea de stiluriu suoerb imbinate fac din ea intr-adevar o bijuterie. Catapeteasma imi aminteste intru-catva de cea vazuta la mastirea Moisei in Maramures. Imensa si impunatoare, dar calda in acelsi timp, de parca era intruchiparea unei sfinte venita sa ne ajute sa ne spovedim.
Desi am auzit la Caracal, de unde este sotia mea, de multe ori folosit regionalismul „cunie” (adica bucatariue de vara), aici l-am vazut scris pentru prima oara si am avut surpriza sa vad ca mai are o litera in plus, un „h” mut, ca la francezi (cuhnie).
Nu stam prea mult aici, ca ne cheama drumul. Si putini kilometri dam peste o alta frumusete: Mnastirea Polovragi. Biserica propriu zisa in renovare, insa biserica e mutata in corpul chiliilor si e foarte frumoasa. Picuturile vazute acolo, nu iti pot decat intari credinta in vorba: OMUL SFINTESTE LOCUL!
Pentru ca era Luni, pestera Polovragi era inchisa, insa sper ca data viitoare cand ajung prin zona sa nu o mai ratez. Aropo. Pentru cei dornici de aventura, cica drumul acesta care duce la PESTERA se continua pana la Voineasa, pe partea cealalta, in Valea Oltului. Da intra-adevar, aici e celalalt capat al Transalpinei. Sper ca intr-o zi sa o pot face fie cu vreo masina de teren sau fie cu un motor sau poate cu un ATV sau (de ce nu!) cu bicicleta si cortul in carca.
Insa pentru ca acum e destul de tarziu si mie mi se inchid ochii promit sa continui maine cu partea 2! Stati pe aproape! Si daca ma timp poate arunci si cea poze!
Andrei… ;)
KIP IN TACI

Comments

comments

  2 comments for “Prima zi de miere – Polovragi, Tg Jiu, Cheile Sohodolului – Jurnal de Romania – Prima parte

  1. Yo
    octombrie 8, 2008 at 12:42 pm

    nu te credem daca nu pui o poza cu voi 2 pe fundal la fiecare povestire.

  2. artistu
    octombrie 8, 2008 at 3:49 pm

    Dca tu zici uite o sa o fac si pe asta! ;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.