Sal’tare Era luna Iunie a anului trecut si eram dupa o zi de tras la lopata si de facut la betoane. Simteam in fiecare por al pielii un fel de agitatie pe care mi-o lasase ziua aceea obositoare de munca si nu credeam ca ma voi simti bine iesind la restaurant. Asa ca iata-ma intrand pe poarta terasei din fata restaurantului mai sus amintit, cu acele banci foarte late si cu acele perne moi. Era ceva ciudat! Liniste in jur. Centrul vechi si terasele lui, ca niste stupi mereu zgomotosi, ma dezobisnuisera de localurile in care puteai gusta LINISTEA. Si totul parca era adus la superlativ de imaginea bisericutei aflata gard in gard cu Les Ottomans si un cer parca rupt din pozele premiate pe la National Geographic. Si ca sa imi puna capac total, iata ca a venit mancarea. Si desi parea parca prea plina de sosuri sau parca prea plina de prajeala si parca prea plina de ingrediente, trebuie sa va spun ca era doar o aparenta inselatoare. Imediat ce gustai din ele, te teleportai intr-un paradis al gusturilor. Si daca ii lasai pe cei de la Les Ottomans sa iti recomande si un vin bun… erai GATA – Iremediabil indragostit de acesti turci frumosi. Andrei… 😉 KIP IN TACI Surse imagini – Timp liber & 100eyes.ro
Lasă un răspuns