Pasiunea naste Oameni

Sal’tare Am vazut dimineata un om care zambea intrand in sediul de birouri unde lucra. Si nu era acel „zambet de vineri” si nici acel „zambet de vacanta”. Se vedea clar ca era un zambet de placere. Ii placea sa se duca la munca si nu i se parea ca orele care urmeaza vor fi o corvoada. Uitandu-ma la el mi-am dat seama ca este unul din acei fericiti despre care vorbeau baietii de la BT Hosting ieri si care raspunsesera afirmativ la cele 4 intrebari esentiale si care erau fericiti. Apropo de pasionati. Am un var care poate fi incadrat la categoria „pot deveni pasionat” din articolul de mai sus. Il cheama Daniel Stoian si pana acum vreo 10 ani era un pasionat croitor. Doar ca vedeti voi intr-o lume in care totul se face din „plastic”, meseria asta a cam murit, pentru ca nu mai este nici macar de subzistenta. Dar cu pasiunea nu are limite (mergand mana in mana cu imaginatia), iata-l pe varul meu facand o „trecere” foarte interesanta – LA TAMPLARIE in pal si lemn.

Pai si ce legatura au una cu cealalta? (ma veti intreba)
Dani zice ca au. Si are dreptate. Ca asa cum „iti trebuie ochi”, ca sa nimeresti croiala unui pantalon fara cusur, acelasi ochi este necesar si pentru crerea unei mobile care sa placa ochiului. Formele, culorile si imbinarea lor, trebuie sa fie ca la un costum impecabil. Iar cand camera e „imbracata”, parca iti vine sa iesi cu ea la plimbare sa o vada toata lumea. Si reintorcandu-ma la punctul de la care plecasem, CRED CU TARIE ca pe Dani doar PASIUNEA pentru forme/culori si imbinarea/combinarea lor l-au facut sa se poata reprofila. Si spun asta prin perspectiva discutiilor cu alti croitori pe care ii cunosc, dar care nu au fost atat de pasionati sau atat de incapatanati. Si probabil dintr-o frica de a risca, nu au putut face o astfel de schimbare de macaz. Andrei KIP IN TACI Sursa imaginii – Motivonti]]>

Lasă un răspuns