Aur… si Suflet!

Sal’tare
Imi aduc aminte cand eram in adolescenta, cum toti amicii mei aveau cate un lantisor de aur. Era pentru noi… copiii anilor ’90… un semn al Libertatii castigate de parintii nostrii in „89. Si daca langa acel lantisor atarnat la gat aveai si o poveste despre cum parintii tai fusesera in Turcia sa achizitioneze aurul, tabloul era perfect. Iar daca vreunul din parinti lucra sau achizitonase inainte de plecare si niste rulmenti… si ii folosise ca „moneda de schimb”… deja aveai un „punchline” demn de o bucata de Stand-Up Comedy in timpurile actuale.
Dar sa lasam trecutul si sa revenim in prezent…
De cateva zile am redescoperit un vechi lantisor de aur si l-am pus la gat. De-a lungul anilor corpul meu nu a fost prieten cu acest metal. Paream ca suntem incompatibili si parca ma apucau toate furnicataturile atunci cand imi puneam un lantisor de aur la gat. Habar nu am DE CE. Este probabil sa fie si ceva „pitici sau pasarele la cap”, dar nu eram deloc prieteni. Dar uite ca in aceste cateva zile, de cand il tin la gat se pare ca acest metal „s-a imprietenit” bine cu mine.
Si ma gandeam la o chestie ciudata si interesanta:

Probabil ca trebuie ca sufletul sa vrea sa accepte acest metal pretios. Si spun asta pentru ca eu cred ca Aurul chiar e un metal cu incarcatura emotionala. Si nu pentru ca asa AR FI EL, ci pentru ca noi OMENIREA prin faptul a l-am adoptat ca fiind METALUL VERIGHETELOR i-am conferit aceasta incarcatura sufleteasca. Si usor, usor ca in povestea aceea in care 100 de mai mute au invatat sa spele fructele pe o insula departata si toate maimutele au primit informatia asta la nivel planetar… uite asa cred ca a fost INSUFLETIT si Aurul.

Voi ce credeti? M-a afectat pe mine IZOLAREA si PANDEMIA sau ceva din toate cele scrise mai sus sunt macar partial adevarate? Sau poate nu am citit sau descoperit eu adevaratele informatii despre acest metal atat de dorit si cautat de-a lungul atator sute si sute de ani?

Andrei
KIP IN TACI

Important este CE INVATAM dupa Corona Virus

Sal’tare
– Ceea ce se intampla in aceste zile, cu toata aceasta Criza, ne arata penctele noastre slabe, punctele nevralgice ale Sistemului si capacitatea noastra a tuturor de a reactiona la situatii limita

Evident ca nu prea avem nota de trecere la acest examen, dar va conta mult si pentru noi si pentru celelalte natiuni ale Europei sa intelegem ca ne-am intins mai mult decat avem plapuma si ca am devenit dependenti de ILUZII. Am vrut (asa cum se prezenta pe vremuri la ASE) sa facem graul in Franta, faina in Cehia si painea in Ungaria… iar la final sa mancam intreaga Europa acea paine. Ei bine solutia, pentru chestiunile de EXISTENTA, pentru nevoile si necesitatile de baza, nu sunt OK. Sigur ca nu putem vorbi de aceeasi problema cand vorbim de dezvoltarea tehnologiei sau de dezvoltarea de masini. Acestea se pot face. Insa GLOBALIZAREA e interesanta ca si concept, nu ca solutie practica

Asa ca dragii mei, hai sa reinviem industriile locale si sa intelegem ca mai bine avem MUULTI agenti economoici mici si riscuri pe masura, decat 5-6 agenti ecomonici mari si RISCURI IMENSE.

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – PrBeta.Ro

Bratislava… un fel de Bucuresti… DACA NE DORIM!

Sal’tare

Va povesteam la finalul articolului de aseara ca o sa va spun mai multe cuvinte despre Bratislava, in care am innoptat in drumul din Germania inapoi in Romania. Ei bine poza pusa in articolul de aseara spune multe despre cat de mult isi iubesc cehii capitala.

Iluminarea stradala cu LED in Bratislava

De ce spuna asta? pentru ca toate drumurile si toate caile pietonale sunt foarte bine luminate. Si mare parte din aceste lumini sunt LED-uri. Si acest lucru nu e imposibil si la noi in Bucuresti. Drept dovada sta Clujul, al carui cenru aflu cu mare bucurie de la prietenii care il tranziteaza des este efectiv scaldat in lumina.

Deci model avem pe care sa il perpetuam si din carui experienta sa ne inspiram.
Apoi dupa cum vedeti si in fotografia de mai sus, cladirea din fata hotelului in care am stat nu e impopotonata sau colorata. Are stilul clasic de cladire comunista.
Si am aflat imediat ce m-am uitat in partea stanga a imaginii ca e vorba de cladirea unei universitati. Vedeti, ei au inteles ca e ideal sa se impace cu trecutul. Pastrarea cladirilor asa cum le-au avut atunci reprezinta etalonul identitatii lor urbane.

Bratislava un oras civilizat

Cladirea din capatul acestei Universitati era (dupa cum scria pe fatada!) PROKURATURA. Desi cumva noi eram intr-un fel de Piata Universitatii la noi. Si era interesant sa vad atatia oameni treziti dis de dimineata care isi plimbau cateii, dar nu era nici un „semn” in urma lor.

Deci probabil „educatia cu amenzi” aplicata nediscriminatoriu a avut efect. Si cu siguranta ar avae efect si la noi, daca am aplica-o si daca am incepe sa ne tinem efectiv la orasele in care traim.

Aaa era sa uit. Tot acolo in centru era si acest centru comercial care semana izbitor de tare cu magazinul Unirii inainte sa fie renovat. Nu spun ca nu imi place cum arata acum.

E superb, dar ideea este ca se poate transforma un oras intr-un centru turistic real si fara sa il schimbam foarte mult. Ce vreau sa spun aici este ca si Bucurestiul trebuie sa-si gaseasca personalitatea unui oras care conteaza.

Sa stiti ca am vazut si la marginea Bratislavei blocuri multicolore inghesuite unele intr-altele. Sunt sigur ca si acestia au cel putin jumatate din problemele noastre fie de trafic sau umane. Pozitia centrala in Europa i-a facut sa inteleaga mai repede ca doar daca se implica in VIATA CETATII o pot schimba.

Bucuresti = Bratislava doar cu implicare CIVICA!!!

Viitorul civilizat la nivel local si planetar exista doar daca ne interesam de cei care conduc aparatul administrativ local, national si zonal. Doar asa putem sa avem siguranta ca putem sa traim viata pe care ne-o dorim. Sloganul „Vrem o tara ca afara”  este in primul rand o datorie a fiecaruia dintre noi.

Asa ca dragilor. Nu uitati ca in IUNIE votam la LOCALE si avem puterea sa transformam Bucurestiul in Bratislava, Brasovul in Brno si Romania in Cehia sau Slovacia. Trebuie sa votam si sa NE IMPLICAM CIVIC in viata Cetatii!

Andrei
KIP IN TACI

Europa si… NOI. Nu-i chiar atat de mare DISTANTA!

Sal’tare
In preumblarea mea Romania Germania pentru achizitia Printesei (Mazda) am avut pentru prima data sansa sa conduc pe autostrazile de care tot auzeam prin MEDIA sau pe la prietenii care le tot bateau. Si sunt interesante si de mare ajutor, amai ales transportatorilor. Pentru mine a fost impresionanta intalnirea cu acele siruri nesfarsite de camioane care pareau ca muta Europa dintr-o parte in cealalta. Insa mi-am dat seama ca de fapt EI creeaza in primul rand PLUS valoarea pentru constructia altor drumuri si rute in tarile in care unii nu fura si covorasul de la intrare.
Dar sa nu cadem in butoiul cu nervi si sudalme. Intamplator, dupa iesirea din Slovacia, la intoarcerea din Germania catre punctul de odihna in Bratislava am avut sansa sa merg un pic si pe drumurile lor nationale si sa le vad casele lor din zona rurala (care apropo seamana isbitor de tare cu satele noastre transilvanene), apoi sa vad din zborul masinii si un oras cosmopolit ca Brno si mi-am dat seama de un lucru:
NU SUNTEM DEPARTE DE EUROPA. Cel putin de asta gen Cehia, Slovacia, Ungaria. Avem nevoie doar de 5 10 ani de munca organizata si de educatie prin amenzi. La ei toate asa s-au facut si sistemul chiar functioneaza.
Asa ca dragii mei, daca nu ati iesit inca prin „Europa de aproape”, de care va vorbeam mai sus, va rog sa o faceti si la alegerile din Iunie sa votati in consecinta. Chiar putem schimba destul de repede starea de fapt actuala. Trebuie doar SA PARTICIPAM!!!

Andrei
KIP IN TACI

P.S. Poza e facuta vineri seara cand ama juns in Bratislava si cand era un Vibe tare fain acolo. Apropo de Bratislava… o sa va povestesc intr-un articol viitor si despre cat de usor cred e ca putem transforma Bucurestiul sa ajunga la fel!!!

Sofer? Parinte? Protector? De ce nu toate 3 Deodata

Sal’tare
Dupa cum va spuneam caum cateva zile azi eram programat la cursul Ghidul Parintelui Responsabil la Volan. Si plecasem cu gandul ca vom invata cum sa pastram distante, cum sa nu acceleram prea tare prin oras si cum sa nu facem rabat de la a-i tine pe copii in scaunel sau centuri. Insa a fost MAI MULT DECAT ATAT. A fost MULT MAI MULT!!!
Si ca sa nu credeti ca exagerez aiurea am sa las cuvintele colegei de clasa Cristina Ologeanu maestra de aventuri la Blogul Mamei:

Teoria ca teoria, dar partea practică nu se compară cu nimic! Un exercițiu ce te trezește la realitate, te face să conștientizezi cââât de important este să fii un șofer, dar și un pasager, responsabil.

Ce m-a impresionat pe mine?

PUTEREA DE IMPACT LA 13 KM/H ESTE MAI MULT DECAT EDIFICATOARE PENTRU ORICE SOFER DORNIC DE ADRENALINA!
ITI SIMTI EFECTIV TOATE ORGANELE CORPULUI IN ACEL MOMENT!!!

Si ca un fel de concluzie a intregii zile, as vrea sa spun asa:

  • Cred ca acest curs impreuna cu cel de Siguranta Auto Copii ar trebui facut inainte de nasterea primului copil. De ce? Pentru ca toate acele detalii sunt (poate!) mai importante decat cum infasam copiii. Pentru ca lumea contemporana, pentru problemele simple a gasit deja Solutii, insa pentru asemenea chestii „complicate” si care tin cumva de „latura noastra salbatica si adrenalitica”, nu au solutii
  • DE CE NU AU SOLUTII? Pentru ca acestea trebuie sa vina din noi si sa le adoptam in totala cunostinta de cauza. Iar aceste doua cursuri… „servite” in perioada dinaintea aparitiei minunii, care va schimba cursul intregii noastre vieti (in care suntem practic TOTAL DESCHISI), cred ca ne pot face Oameni cu O „mai mult decat mare”.

Si inchei cu superbele cuvinte ale dragei Laura Frunza dupa cursul de azi… cuvinte pe care eu le-am auzit acolo langa standurile de Defensiva:

Am trecut prin spaima vieții la testul de impact, după care testul de răsturnare mi s-a părut floare la ureche. Sper sa nu fie niciodată nevoie sa ies sau sa scot copiii dintr-o mașină răsturnată, dar e informație pe care n-o știi instinctiv (ba instinctiv poți face mai mult rău, poti muri încercând să ieși din mașina răsturnată) și e bine s-o înveți.
Cursurile astea de conducere defensivă sunt aur pentru orice șofer, mergeți și le faceți, vă pot salva viața!

Multumesc Academia Titi Aur. Multumesc Ramona Vrabie Aur, initiatoarea CURSULUI.
Multumesc ParentingPR pentru ca am putut face parte din aceasta minunata echipa de promovare a unui Curs, care ar trebui sa devina Obligatoriu, intr-o lume cu prea multe pericole si prea multi iresponsabili in traficul din Romania.
Si nu in lutimul rand un mare MULTUMESC domnului trainer Mihai Marin care ne-a povestit si asistat la toata aventura de astazi!!!

KIP IN TACI
Andrei