Supra oameni sau Cum poti fi aproape un inger

Sal’tare. Vreo 2 ani de zile am fost pasionat de alpnism. Insa de cand cu mutarea la noua casa din Giulesti si cu insuratoarea de care v-am zis ca va fi la toamna, aceasta pasiune a cam palit in fata celorlalte prioritati.

Insa nu de putine ori raman cu ochii la cerul, de un albastru parca prea clar pentru atmosfera incarcata de poluare a Bucurestiului, gandindu-ma cum se vede cerul din traseele de prin Costila.

Sau cum se vede superb toata Valea Prahovei din regrupari (regruparile sunt locurile in care iti astepti colegul, atunci cand escaladezi in doi oameni). E o idee si sa traiesti doar pentru a catzara! E o idee si sa incepi sa visezi doar la stanca si la pasi facuti in pereti. Sigur ca pe de o parte ca sa incepi sa devii obsedat de alpinism insemna pe de o parte sa cam rupi relatia cu oamenii.

Insa atunci cand reusesti ca dupa o zi intreaga sa „dai gata” vreo 4 sau 5 trasee si sa te retragi la focul de tabara si sa vorbesti dar despre stanca. Stiu ca voi parea FREAKY si ca o sa spuneti ca poate artistu pe care il cunoasteti din celelete scrieri parca nu mai e la fel. Parca ceva i s-a intamplat. Insa stiti voi vorba aia veche: AFARA E VOPSIT, INAUNTRU-I LEOPARDU! In principiu cam asa e si la mine.

De ce zic in titlu „CUM POTI FI APROAPE UN INGER”? Pai ce poate fi nenea asta din filmuletzul de mai jos?


V-a placut? Atunci ia de ascultati si ceva in „ton” cu ideea de alpinism

Weekend frumos de la Andrei.
KIP IN TACI

4 comentarii publicate

  1. Crede-ma ca si mie mi se parea la fel. Insa dupa ce te duci acolo si dupa ce incepi sa te „imprietenesti” cu panoul, deja coarda, saculetu; de magneziu, carabinierele si instrumentele de filat ti se par asa prietenoase. Pioletul nu va fi prietenos nici dupa ce vei deveni o profesionista! Ca na, e „fieratanie”, cum ii zic cei mai multi! 😉

Dă-i un răspuns lui Sinziana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*