Noii sclavi: Acum de buna voie si nesiliti de nimeni

Sal’tare. Ca de fiecare data berea e motorul descoperirilor mele. Uite ca asera am avut sansa sa imi revad niste amici vechi, pe care i-am cunoscut la primul meu loc de munca in domeniul vanzarilor de piese auto. Pe vremea aceea eram toti la inceput, toti cu putine asteptari si mai ales toti dornici sa tocam banii catigati, caci erau primele salarii, iar mintea nostra avea o intreaga lista de TO DO, pe care ne-o propusesem inante sa ne angajam.

Era frumos pe vremea aceea si visam foarte frumos si viitorul. Eram optimisti si credeam ca putem muta muntii din loc. Vremurile au mai trecut si intre timp si asteptarile nostre s-au mai micsorat si acum credem ca mai putem muta doar dealuri din loc. Unii dintre noi am ajuns sa avem salarii frumusele si incepem usor usor sa ne plafonam.

Plus ca migrarea pe piata de munca (la nivelul salarial la care am ajuns) nu mai poate fi posibila prin intermediul site-urilor de joburi. Acum important e sa te fi cunoscut deja cu cei mai multi dintre concurenti si sa te stie cine esti pentru a fi un posibil candidat.

Si totusi ce legatura au NOII SCLAVI cu cele de mai sus. Pai uite ca printre amicii mei dragi, exista si unii care in virtutea castigurilor mai mult decat frumoase, prefera sa accepte constrangeri. Plus ca pe de o parte, la un grad de libertate chiar ei renunta, preferand sa puna banii pe prima pozitie si dezvoltarea personala pe locul doi.

Ceea ce mi se pare un pic cam periculos! Sigur ca pentru cineva ajuns la 40-50 de ani inteleg sa vorbeasca doar de „financiar”, insa cand persoana respectiva are 30-35 de ani, cred ca e o problema. Sau poate port eu iarasi ochelari de cal?

P.S. Si apropo de sclavi doua melodii tematice total diferite si diametral opuse:

Andrei
KIP IN TACI

3 comentarii publicate

  1. @Vis89 – mai greu e faptul ca vezi ca si urmatoarele se duc la fel, desi tu aveai multe in cap sa faci cu ei! 😀
    (P.S. Blog-roll-ul meu l-a mancat pisoiul. Insa zilele astea sper sa il prind si sa il iau inapoi! 😉 )
    @Candid – mare dreptate ai ma nenea. Am o problema! Principiile sunt problema mea cea mai mare! 😉
    (P.S. Nu zic sa nu facem concesii, ca lumea nu e perfecta, insa si aici cred ca tre’ sa pastram un echilibru!)

Dă-i un răspuns lui candid Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*