Mahalaua sarbatorilor!

Sal’tare
Aseara am revenit in Bucuresti si totul era pustiu. Si totusi in mahalaua Giulestiului, vedeai oameni care ieseau din curtile lor, pentru a intra in altele. Unii mergeu cu un cozonac la subrat, altii cu cate o cafea pe o tava, unii aveau un sac la subrat, un ciorap pe ochi si sareau gardul (astia cred ca erau tare grabiti, de „frig”) :)) . Insa ce vreau sa spun e ca mahalalele au viata si sunt ca „cuib” cu pasari care se baga una intr-alta ca sa se incalzeasca. Doar ca nu caldura propriu-zisa o cauta ei aici, ci pe aceea a sufletului. Mahalagiii nu pot sa isi petreaca fiecare in curtea lui sarbatorile. Pana nu se duc cu ceva la vecin de impartit, parca nu pot incepe nici un fel de ospat. Nu pot sta in casele sau in curtile lor, daca vad un grup de cunoscuti trecand pe strada.
Ce pacat ca acest sentiment de „colectivitate”, rar il mai vezi la cei care locuiesc la blocuri si doar in cele in care vecinii se cunosc de zeci de ani. Stiti reclama aia la Vodafone in care Costel de la Trupa Deko se duce la unii aflati la vreo cateva sute de metri de blocul lor si se recomanda ca fiind vecinul lor. Iar cand gazdele intreb care din ei se minuneaza cand nevasta sa face cu mana de undeva de sus de la etajul 8. Ei bine, aici la noi in mahala, tot vecini se numesc si aia care stau la vreo 4 strazi, aproape de malul Lacului Morii.
Dar ce sa ii faci probabi tre’ sa pierdem acest CEVA pentru ca cei ce vin dupa noi sa il regasesca si sa il puna la locul lui. Poate ca nu a venit inca oamenii aia care sa pretuiasca indeajuns placerea acestui tip de comunicare! Si totusi sper ca momentul in care il vor redescoperi sa nu mai dureze mult.
Si mai e ceva ce imi place in mahala. In noaptea de revelion ies toti pe strada si nu zice nimeni: AAA, CE URAT! CUM SA STAI IN NOAPTEA DE REVELION PE STRADA, CA TIGANII! Asta imi aduce aminte de revelioanele facute langa Brasov la Sanpetru, de care v-am mai povestit.
P.S. Sau m-am bosorogit io si vad stramb lucrurile? Sau iar nu mi-am sters ochelarii? :))
Andrei… 😉
KIP IN TACI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*