Lemnul… cu SUFLET!

Sa’tare

Sunt nascut in”79, copilaria de inceput petrecuta in anii ”80. Dupa care am avut parte de o adolescenta traita in tumultosii ani ”90. In toata copilaria si in toata adolescenta mea LEMNUL  a ocupat un loc fruntas in tot ceea ce a insemnat distractiile sau jucariile mele copilaresti.

Meseria de dulgher si lucrul cu lemn

Era probabil si vremea aceea in care tot ceea ce insemna idee de RESPECT fata de meserii, inca exista. Si era vie in sufletul parintilor nostri si in sufletul bunicilor nostri. Evident ca inca erau uzinele sau atelierele mestesugaresti si cumva treaba cu lemnul venea si din faptul ca imi petreceam vacantele de vara la tara. 

Si acolo inca existau dulgheri adevarati , dulgherii batrani care incercau sa duca mai departe aceasta meserie. Doar ca vedeti voi, timpul a trecut, iar cei tineri s-au bucurat de avantajele palului melaminat, al micilor schema facute cu alte adaosuri gen MDF, OSB care inlocuiau lemnul. Evident ca nici lemnul nu mai era atat de mult si atat de la indemana, pentru ca se folosea la scara industriala si pentru ca nu mai renta sa investesti in lemn. Cand vedeam la prieteni cate o mobila din lemn masiv era o raritate.

Mobila din lemn masiv de pe vremea lui Ceausescu

Pe vremea lui Ceausescu cam toti aveam cate o biblioteca in sufragerie din lemn masiv. Sigur ca acea mobila era carata de parintii nostri, impreuna cu cativa unchi si cativa vecini sa o aduca pana in apartament. Dar dupa cum spuneam si la inceput, vremurile s-au schimbat, oamenii au inceput sa devina un pic mai comozi (sa zicem) si vroiau chestii „fast”, asa cum avem acum si „fast food”. Asa visau si ei la „mobila fast”. 

Nu stiu daca este BINE sau RAU., faptul ca ne-am adaptat si putem avea mobila tip IKEA sau tip HORNBACH, facuta din pal melaminat si pe care o putem schimba mai repede. Pentru ca mai conteaza si acest lucru. Nu poti sa traiesti 30 – 40 de  ani cu aceeasi mobila. 

Cumva pentru structura ta psihica e bine sa mai faci schimbari. Iar faptul ca au venit mobilele de acest tip pe care le poti schimba la 5 – 10 ani (si din punct de vedere financiar, dar si din punct de vedere fizic), cred ca  este bine. 

Marele dezavantaj este ca am uitat ‘Respectul pentru Lemn’ si am uitat respectul LUCRULUI CU EL. Iar imaginea pe care o vedeti la acest articol a fost intrarea la apartamentul de la noi din bloc in cei 25 de ani cat am stat la bloc. Ea a fost facuta de tatal meu. Doar ca noi nu aveam o scula de pirogravura.

Pirogravura in lemn cu ustensile primitive

Acea gravare este facuta de tatal meu cu un cui pe care il incingea la flacara aragazului si „ardea” literele pe urma facuta cu o carioca. A fost munca multa. Cred ca a durat cateva ore bune „chinul” tatalui meu. Insa i se citea in privire placerea de a lucra cu lemnul. Si cumva de acea placere de a lucra cu lemnul cred ca „m-am imbolnavit” si eu. Evident ca dupa aceea au mai fost momente cu „lemnul” care mi-au intarit dragostea si respectul pentru nobilul si dragul LEMN. 

Si odata cu trecerea timpului am inteles ca ne incarca si pe noi (daca il avem aproape sub forma de obiecte sau mobilier) cu o energie buna, dar mai ales cu o anumita CALDURA. Pentru ca lemnul are o anumita caldura. 

Atunci cand tii in mana un obiect din lemn. Eu nu il simt ca pe un obiect din orice alt material. S-ar putea sa fie eu „defect”. Poate nu sunt Singurul. Astept in comentarii sa imi spuneti daca mai sunteti si altii „defecti” ca mine.

Andrei
KIP IN TACI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*