Jurnalul celui mai nebun tatic… se intoarce! – Ep. 72

Sal’tare
Primesc mesaje de la voi de genul:

BAI BLOGGERE AI LASAT JURNALUL DE TATIC SA MOARA?

Mai dragilor si dragelor sa stiti ca nu l-am lasat sa moara, ci il traiesc. Cum asa? Pai dimineata (cateodata) reusesc sa ma trezesc inaintea lui Matei si a lui Ionut si fug rapid sa imi pun in geanta sufertasul „pregatit cu drag de muierea mea” (vorba lu nenea Tudor Gheorghe). Dupa care pun si lapticul lui Matei la incalzit, fie la foc daca nu s-a infiintat in bucatarie deja dupa mine, fie la microunde, daca deja se smiorcaie in bucatarie, pentru a nu risca sa il trezim si pe Ionut. Dupa care urmeaza etapa papat lapticulin sufragerie la desene animate. Si cat timp el baga lapticul la ghiozdan, eu trezesc mamica rapid, ca Matei asta isi doreste sa vada dupa ce termina lapticul: PE MAMIIIII!
Evident ca nu dureaza mai mult de cinci minute pana se trezeste si Ionut, cu zambetul pana la urechi, calcand apasat ca sa stie intreaga casa ca s-a trezit un oltean si strigand evident MA-MA-MA… Din acest moment mai exista cinci minute de calm, timpul in care Ionut bea lapticul, dupa care balamucul e la mama lui acasa. Jucarii aruncate, „vreau sa pap”, „mami fac caca, tati mi-a intrat ceva in ochi, etc. Intre timp facand un fel de stafeta cu Livia am reusit sa ma pregatesc si eu de plecare si sa il pregatim si pe Matei de gradinita. Acum urmeaza episodul „despartirea”, in care din cand in cand avem norocul sa nu planga nici unul, insa de cele mai multe ori unul tre’ sa se smiorcaie.
Aaa, era sa uit, exista odata si varianta scurta in care eu le aveam pe toate pregatite de cu seara si pachetul si un sandwich si cat timp Matei facea un caca sau papa lapticul, eu ma imbracam rapid ca in armata, la batul de chibrit, il imbracam rapid si pe el si zburam pana nu se dezmeticea el prea repede si ma trezeam si cu telefon de la mandra in drum spre gradinita, intrebandu-ne:

AUZITI MAI DRAGILOR, VOI AZI NOAPTE ATI DORMIT ACASA? CA M-AM SI SPERIAT CAND M-AM TREZIT FARA VOI IN CASA!

Si aici ne oprim, ca orelE ie inaintate si noi tre’ sa facem nanic. Despre aventurile de „seara” sau „week-end” vorbim alta data.
P.S. Insa voi dragilor care sunteti parinti sau care nu sunteti, sunteti invitati sa povestiti si voi „aventuri cu kizi” (ai vostri sau ai altora), ca sa ne zambim si noi si „sa ne simtem si noi bine”.
P.S.2. Urmeaza „Jurnalul de tatic se razbuna!” – ­čśÇ
Andrei
KIP IN TACI

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicat─â.


*