Uite TATI, vezi ca pot

Sal’tare. Din postura de tatic in vremurile contemporane, ma simt dator sa le ofer baietilor mei cat mai multe chestii interesante – jucarii, tablete, plimbari etc. O fac pentru ca urla in amintirile mele niste mici frustrari si mai ales niste neimpliniri. Insa vad o chestie „ciudata” (i-ati putea spune).

Desi baietii au toate acele chestii cumparate sau oferit de prieteni, tot timpul ei sunt mai atrasi de uneltele mele din atelier sau de uneltele mamei din bucatarie. De ce? Pentru ca jucariile sunt create ca fiind uni- sau bi- directionale, tocmai pentru ca tu consumatorul sa tot cumperi la nesfarsit.

Pe cand ciocanul, polonicul, surubelnita sau strecuratoarea pot fi folosite intr-o mie si una de moduri. Uite ieri ciocanul era sapa de cautat carbuni in fundul curtii, iar astazi este o unealta numa’ buna de batut toba. Polonicul ieri a fost excavator, iar astazi a fost sapa buna de gradinarit. Imi e teama sa ma gandesc ceva fi maine, insa incerc sa mentin ritmul schimbarilor ideilor lor si ii sustin (in limita sigurantei lor).

De ce o fac?

Pentru ca imi aduc aminte cu placere cate multe chestii descopeream noi in vremea copilariei, jucandu-ne pe maidanul de langa casa. Eram mai mult decat fericiti sapand prin toate „gunoaiele” acelea sau creand tot felul de chestii din fiare, lemne, sticle si galeti sparte. Plus ca e pacat sa nu ii las sa isi constriasca singuri visele sau sa vada singuri, ca teoria nu concorda intotdeauna cu practica.

Apropo de ceea ce am scris mai sus (cam in acelasi registru) este si acest documentar gasit la Bogdan, despre capacitatea de a inventa a oamenilor constransi.

Sigur ca mi-ar fi placut sa inchei facand apologia Palatelor Copiilor din vremea copilariei mele si avantajele lor, insa o las pentru alta data, pentru ca as vrea sa fie lung si convingator.

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – SuntMamica.Ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*