Despre "ingerii de langa noi"!

Sal’tare Va spuneam aseara ca astazi am sa va vorbesc despre ingerii de langa noi. Uite ca am intalnit si eu asemenea minuni. Sunt o pereche (el si ea) trecuti bine de 50 de ani. Au stat multi ani ani intr-un apartament de bloc pe undeva pe la Morarilor. Tarani get beget, nu au stiut sa jmechereasca viata. Au stiut sa ia cat au nevoie si sa ii ofere de fiecare data prinosul, ca semn de multumire. Si-au iubit copiii ca nebunii. Si din cauza asta le-au mai si dat „nas”, pe care ei si „l-au luat la purtare”. Asa ca tot parintii au indurat necazuri si nevoi si uite ca la batranete au ajuns sa aibe, el probleme cu inima si ea un cancer pe care l-a descoperit destul de timpuriu si care e posibil sa regreseze. Insa poti baga mana in foc ca va fi asa? Asa-i ca pana aici nimik special, a-ti putea spune! Asemenea necazuri au multi! Care-i treaba si ce au ei in plus fata de altii? Simplu… oamenii astia chiar si cu boala in oase, stiu sa fie optimisti si mai ales stiu sa dea fiecarui om care le trece pragul, o portie buna de SPERANTA. Sigur ca unii ar putea spune ca ceea ce traiesc ei acum se numeste resemnare. TOTAL GRESIT! Oamenii astia au facut investitii in niste masini de mestesugarit. Au zis ca macar daca cu „carca” nu mai pot sa duca si sa „mute muntii”, cu mainile au voie sa „mestereasca”. Asa ca… au deja planuri pe termen scurt, de dezvoltare a „afacerii”, pentru anul care vine. Sigur ca vrand sau nevrand discutiile ajung inevitabil si la ideea de MOARTE. Stiti ce spun cei doi batranei mereu cu zambetul pe buze? „NOROC CA NU VA TREBUI SA SCHIMBAM BULETINUL DECAT CU UN NUMAR IN PLUS LA POARTA?” :)) (N.B. Cimitirul satului e vis-a-vis de ei) DA PANA ATUNCI IA BA NEPOATE UN PAHAR CU VIN SI DA DRUMUL LA MUZICA AIA POPULARA MAI TARE, CA INCA NU AM IMBRACAT „PARDESIUL” DE BRAD!” Si acu intrebare intrebatoare: CATI DINTRE NOI VOM AJUNGE LA VARSTA PE CARE O AU EI SA FIM LA FEL DE OPTIMISTI? CATI DIN NOI MAI SUNTEM IN STARE SA INFRUNTAM VIATA ATAT DE LIMPEDE SI CU ATAT DE MULT CURAJ? Va las voua placerea de a raspunde acestor enigme. P.S. Si uite un cantec pe care il aud mereu la „ingerasii” astia in casa – Maria Lataretu Andrei… ;) KIP IN TACI]]>

Comments

comments

  10 comments for “Despre "ingerii de langa noi"!

  1. Pingback: Blogoree bligg
  2. Celine
    februarie 10, 2008 at 9:50 pm

    ioi!!!
    cata sensibilitate… ;) fain… nenea artistu :) ;)
    chiar ca.. noi nu mai ajungem la 50 de ani, si daca ajungem sigur o sa fim altfel… dar, noah, asa e viata… cu cine sa te certi? :-?
    si apropo de batranei [care si mie imi sunt dragi]..
    ce imagine e mai frumoasa ca aceea a doi tineri indragostiti tinandu’se de mana in parc, gata sa se bucure de un viitor impreuna?? imaginea a doi batranei, cu mainile zbarcite de vanturile vietii, in acelasi parc, pe aceeasi banca :)
    [btw: tot nu te iubesc!!![-( ]
    :d

  3. februarie 10, 2008 at 10:00 pm

    Tanti Celine las ca e mai bine asa sa nu ma iubesti sau macar sa nu mi-o spui in public, ca parca vad ca ma alearga olteanca mea cea draga prin bucatarie cu facaletzul strigand:
    „TI’AR CAPU’ DE RAS DE AFEMEIAT! LAS CA’TI DAU IO SA ITI AJUNGA DON JUANe!!! :)) =))
    P.S. Nu am zis ca nu cred ca ajungem la varsta aia, ci ca nu cred ca vom avea aceeasi stare de spirit si acelasi optimism debordant
    ;)

  4. Celine
    februarie 10, 2008 at 10:13 pm

    ioi :))
    clar!!!
    nenea, nu ati aflat ca nu e bine sa iti iei belea pe cap ca se lasa cu facalet sau bormasina [dupa caz] in cap? :)) eu am aflat… la timp :P :))
    am inteles ce ati zis, sa traiti :D [eu o tin tot pe a mea :P :D ]
    [stil nu te iube :P ]
    Celine’s last blog post..cuvinte scrise aiurea

  5. Agent 47
    februarie 10, 2008 at 11:05 pm

    Mie imi place diferenta dintre articol si comentarii, acestea din urma sunt chiar mai interesante si amuzante :D
    Agent 47’s last blog post..Putin SEO

  6. lucky
    februarie 11, 2008 at 2:11 am

    Varule vezi ca ai un tag http://lucky.voce.ro/2008/02/10/intrebari/
    lucky’s last blog post..Intrebari

  7. kmi
    februarie 11, 2008 at 11:27 am

    Macar in virtutea faptului ca scap de credit la 50 de ani si tot o sa fiu „senina si happy”, e adevarat ca ma bazez si pe o considerabila mostenirea genetica „de seninatate” :)
    Chiar am de gand sa planific acele croaziere, cum am vazut in filme ca fac oamenii care ies la pensie. Vreau sa-mi fac mai multi prieteni cu care sa petrec timp impreuna; si acum am prieteni, dar e destul de dificil sa ne potrivim programele. Maica-mea e ingerul meu viu…

  8. februarie 11, 2008 at 11:13 am

    @Celine – aia e, nu ma poate iubi toata lumea! Important e sa vina si sa ma citesca si poate (cine stie!!!) intr-o gasca mare vom reusi sa schimbam ,acar un pic lumea!
    @Agent47 – asa e pe aici pe la mine prin batatura. Abereaza frumos de tot oamenii!
    ;)

  9. februarie 11, 2008 at 12:18 pm

    Frumos KMI. „Join our optimistic people club!” si nu uita visele pe care le ai acum!
    P.S. Sa iti traisca mamica si sa fie sanatoasa muuult timp de aici inainte, ca sa te bucuri si sa se bucure lumea din jurul dumneaei de EA!
    ;)

  10. eQuilibru
    februarie 12, 2008 at 7:13 pm

    ideea e ca, in general, necazurile iti schimba conceptia asupra vietii. acum depinde de fiecare cat este de puternic, cum suporta, cu reactioneaza. . .
    Oamenii astia lupta in primu rand cu ei, nu cu viata, si sunt demni de admiratie.
    La varsta lor sunt in stare, sa nu mai punem in dicutie ceea ce fac. . . sunt in stare sa gandeasca cum nici macar unii tineri din ziua de azi nu o mai fac…
    Doamne ajuta!
    eQuilibru’s last blog post..http://equilibru.com

  11. februarie 12, 2008 at 7:55 pm

    Ma bucur ca esti de acord si in aceeasi nota cu mine!
    ;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *