Sambata pe 24 Februarie, in plin Dragobete, gasca frumoasa de mamici numita Digital Parents Talks a organizat a XI-a editie a conferintei cu acelasi nume. Si din punctul meu de vedere a fost si cea mai plina de emotii si traita la maxim.
De ce?
Pentru ca ne-a pus pe noi parintii, in papucii copiilor nostri. Iar exercitiile de joaca ale Ioanei Ginghina, desi mai incercasem altele in vara anului trecut, mi s-au parut la fel de grele. Iar dupa aceea m-am simtit la fel de plin de optimism si increzator in mine. Ioana ne-a tot repetat ca gandurile noastre negative ne impiedica sa fim relaxati si sa ne simtim in largul nostru atunci cand vorbim in public. Teama ca suntem judecati de cei de langa noi, ne face sa ne fie frica atunci cand sustinem o prezentare sau chiar cand punem intrebari in cadrul unor intalniri. Avem mereu „scenarii”, emoții si impresia că intr-adevar nu suntem buni și lumea ne judeca. Aceste ganduri ne fac să ne fie frica și să ne pierdem siguranta in noi, mai ceva ca niste copii de clasa I la Serbarea Abecedarului.
Prezentarea in 30 de secunde a partenerului de lucru mi s-a părut o provocare foarte mare, caci am lucrat cu Marina, mamica de aventuri la UnSoiDeBlog.Ro, de care ma simteam foarte legat si pe care simteam ca o cunosc de 100 de ani si pe care aveam impresia ca am avut-o partenera de joaca si la atelierul de asta vara al Ioanei, insa ea a avut dreptate… nu a fost. Cum m-am descurcat? Habar nu am, ca eram tot rosu ca un ardei iute, dar fetele ziceau ca nu s-a observat. Sau m-au mintit ca sa nu ma fastacesc mai rau la urmatoarele momente ale intalnirii.
Concluzie „funny”: E bine sa fii barbat intr-o „mare de fete”. Ca toate te ocrotesc ca pe o planta pe cale de dispritie si (daca o mai si dai in bara), iti spun ca la copiii mici:
HAI CA TE-AI DESCURCAT BINE. DATA VIITOARE VA FI SI MAI BINE!Concluzie serioasa: Daca aveti ocazia sa va duceti copiii la un curs la MiniArt Show sau sa faceti voi vreunul cu Ioana, nu ratati ocazia. Este o experienta care va va ramane adanc intiparita intr-unul din „acele sertare ale sufletului, cu bijuterii”, iar copiii vostri se vor incarca cu atat de multa inventivitate si empatie, cata nu ati putea crede ca incape in 20-30 de kg si 1 metru sau 1 metru si ceva de copilas.
Dupa „furtuna dulce” numita Ioana a venit pauza cu niste cafea + socializare si pe scena a aparut o alta „furtuna de energie feminina”. In prima faza am crezut ca voi iesi din sala. Era prea mult MOTIVATIONAL. Parea un TedX hotarat si un meci de box metaforic. Insa Laura Dragomir (caci despre ea e vorba), s-a asezat dupa primele cinci minute de Ofensiva si a inceput sa se lipeasca de sufletele noastre incet, incet, ca marca de scrisoare. Si ne-a povestit (dupa ce ne urmarise, cate putin pe fiecare, in exercitiile facute cu Ioana) ce observase ea.
Apoi am facut cu totii (si’n partea ei de prezentare) exercitii de „parasire a zonei de confort”. Au aparut (evident) din nou alte emotii. Insa energia pe care ne-o oferea ea, parea o mana intinsa de care ne sprijineam cu totii. Si dupa ce minutele au trecut, am inteles de unde atitudinea ei Ofensiva. Atitudinea face diferenta dintre INCERC si VREAU. Si de obicei cele care incep cu „vreau” au sanse de reusita mult mai mari. „Incerc” este de multe ori si „acoperirea” pentru „NU VREAU, DAR CA SA SCAP DE PRESIUNEA PUBLICA… ZIC INCERC”. Si de la draga Laura mi-am notat pe un raboj „metaforic” patru chestii importante:
- Pregateste-te pentru discurs!
- Mentine contactul vizual… si mai era ceva, dar am pus puncte puncte pe foaie
- Discursul trebuie sa aiba in centru interlocutorul si nevoile lui… deci si interlocutorii sunt tot niste copii
- Si in viata cica trebuie sa avem mereu un “elevator speech” pregatit pentru diverse ocazii de 30 de secunde. Frate fetele astea au ceva cu cifra 30? Of, of, of… Nu mi l-am facut inca, dar promit sa il fac. E pe TO DO LIST!
Pingback: Johannasburg.ro - O lume de poveste - Cum să vorbim în public cu ușurință - #DPT 11