Margareta, aventurile au continuat de Revelion!

vacation family car - Margareta, aventurile au continuat de Revelion!Sal’tare
(N.B. Pozele sunt luate de aici si de aici!)

  • Dupa cum va spuneam ieri, am o mica surpriza pregatita, in legatura cu vechea mea masinutza numita Margareta. Astazi aventurile de la revelionul 2006!

Sambata dimineatza! Dupa ce 3 zile statusem pe sub Margareta la mare arta (ca vorba aia, gagica era fierbinte si trebuia atinsa prin punctele esentiale, ca sa se „incinga” bine), iata ca termin cu ea. Pusesem placute noi de frana, facuseram aerisirea sistemului de franare si un nenea electricianu’ (cam carpaci, ce-i drept !) facuse si blocul de lumini. Eram „happy” rau de tot! Franele tineau cam sus. Drept pentru care trebuia sa pun frana cu grija, ca altfel imi cam aruncam mandra cu capu’ in parbriz si pe cei doi pasageri din spate, cu capul in scaunele noastre. Ei si iata-ma pe sosea, foarte increzator in mine si in masina mea, sambata dimineata la 7.30 plecand catre Varatec. Prima surprizaaa! Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, caci Bucurestiul la ora aceea era deja un furnicar. Si parca toti plecau la revelion la 7.30. Asa ca iata-ne de abia la 8.40 trecand prin Afumati. Mai tarziu decat era planificat. Merg destul de incet. Credeam ca 400 de km nu-s multi. Si uite ca trecem pe langa Urziceni. Ajungem la Buzau, trecem peste podul lu’ nea Base de la Maracineni si ne minunam cat de multa vita de vie poate sa fie pe aici. Stiam noi ca e zona viticola, insa nu credeam sa vedem chiar asa: VITA DE VIE CAT VEZI CU OCHII! In comuna Garoafa, dupa cautari asidue de paine, gasim la un magazin satesc si facem pauza de masa. Trecem ca vantul prin Focsani! Ne oprim la Marasesti, pentru vizta la Mausoleu si pozele de rigoare! Prin Bacau trecem rapid dupa alimentarea cu apa si ceva medicamente, Romanul nici nu il simtim. Urmeaza Targu Neamt si de aici Varatec. Ora sosirii 4.30. Cam mult! Insa, tinand cont de faptul ca nu stiam drumul si ca mergeam cu batrana mea Margareta, eu zic ca am iesit onorabil. A doua zi (31 ian, ziua revelionului). Plecare la plimbari. Prima oprire in Targu Neamt. Motiv: iese fum din blocul de lumini. Concluzie: Nea electricianu mi-a facut treaba de mantuiala!
Reactie: BAG PICIORU IN LIPITURA TA, NENE!
schneider j 5 sm - Margareta, aventurile au continuat de Revelion!Solutie: Hai ca nu mai dau drumul la lumini. Si daca ajungem noaptea ce ma fac ? Primesc cu bucurie ideea de a ne misca repede, ca sa nu ne prinda noaptea. Mda, zic eu: HAI CA POATE AVEM NOROC! Tot acum SURPRIZA! Unul din prieteni, imi zice ca nu mai am nici stop pe frana. Nu mai scriu rectia ca e deja clasica (Porn Verbal). Prima oprire, la Cheile Sugaului, la intrarea spre Cheile Bicazului. Masina inca merge! Se incalzeste blocul de lumini, dar eu sunt increzator in fortele mele si ma tot amagesc, ca voi reusi sa ajung cu ea acasa cu totul in regula. Plecam de aici si avem parte de spectacolul Cheilor Bicazului si de drumul pe care oricare pasionat de soferie, iti poate spune ca e intr-adevar misto. Pante abrupte, curbe stranse, peisaj de vis, drum acceptabil. Iar eu in plus mai aveam si de verificat daca mi s-a incalzit blocul, dar si sa fac cumva sa ii tin pe soferii din spatele meu la o distanta apreciabila, ca nu aveam luminile de STOP pe frana functionale. Ei dar, uite ca una peste alta, ajungem la Lacul Rosu. Dat pe gheata – facut multe poze – mancat KURTOS COLAC – plecat. La bazarul din Cheile Bicazului alti nervi. Nu mai aveau ma bajetii aia de vanzare, nici un suvenir scris in romana. Toate in ungureste! Intr-o micuta criza de nervi am strigat la unu din ei: „Ba voi vindeti aci’ in Ungaria sau Romania! Bagami’as picioru in suvenirurile voastre !” Am mai cautat un pic si pan’ la urma am gasit un ceas cu Cheile Bicazului! Si acum dam talpa, ca se inserase bine si stiau si colegii mei de drum, ca aveam probleme cu masina. Intoarcere in Bicaz (orasul). Apoi stanga si mergem catre BARAJ. Aici oprim un pic sa vedem lacul, care era cam scazut si o pornim din nou la drum. Eram flancat de cei doi colegi cu masina. Unul in fata, celalalt in spate. Intuneric bezna, ca soseua merge pe malul Lacului, prin padure si sa tot aibe vreo 40 de km. Blocul de lumini se incingea rau. Din cand in cand mai inchideam luminile si mergeam ghidat de luminile celui din fata. (Dupa ce am ajuns acasa, am aflat ca mi se pusese porecla de Masina Fantoma, ba apaream ba dispaream ! Buhuhuhuuuuu !). Insa nu prea tinea faza cu aprins/deschis lumini, deoarece drumul e sinuos si tre’ sa vezi cum arata curbele, daca ai gropi si alte d’astea. Asa ca dupa nici cinci sau 10 km iesea de la bord fum din ce in ce mai gros. Telefon cu rugaminte:

„FRATILOR, OPRITI LA PRIMA PARCARE”

Zis si facut! Oprim, deschid usile si aflu ca nu sunt singurul cu probleme. Colegul de drum ce era sofer pe masina care ma urma in spate, aflu ca avea temperatura 39…40 (stiam ca e racit, dar asta cu temperatura mai ales la volan era cam nashpa, ca numa’ chef de condus nu cred ca mai avea). Intre timp io ii faceam „ventilatie” blocului de lumini cu un ziar. Dupa 5 minute strig: ADUNAREAAA! Intram in masini si dam bice. Dau sa aprind luminile si SURPRIZAAAA ! CRANTZZZ !
Pentru ca se incinsese destul de tare, partea de plastic a blocului devenise casanta si se rupsese. URAAAA ! Ce misto am ramas fara lumini. Adio bloc de lumini ! Adio faza lunga sau scurta!

Reactie? Ceva de electrica mamei lui si de lipitura ce mi-o facuse, la adresa electricianului !

Dau sa vad macar daca luminile de avarie mai merg. GOOD LUCK! Suprizaaa si mai mare! Am si luminile de semnalizare, desi acestea sunt tot in blocul de lumini. Dar nu fusesera afectate. De aici am mers cu „Pomul de Craciun aprins” (adica avariile aprinse). Auleooo cat de nashpa e. Intuneric bezna. Iar luminile alea galbene intermitente in loc sa te ajute, iti dau impresia ca ai o gradamada de animale care vor sa treaca drumul si tot felul de oameni inchipuiti care iti taie calea. Sigur ca astea nu ar fi fost nimic, fata de numarul imens de betivi (reali, nu inchipuiti !), care mergeau pe mijlocul drumului (ca doar era seara de revelion si ei mergeau la colindat: HAAAC, traiasca gazda!). La un moment alta SURPRIZAAA ! S-a oprit si motorul. De ce ? Habar nu am. Cred ca Margareta a zis ca nu am destula adrenalina in sange si a vrut sa imi mai ofere inca o portie. Cei care ma cunosc, stiu ca vorbesc mult, insa atunci vorbeam de doua ori mai mult. Era o reactie reflexa! Simteam nevoia acuta de a vorbi, pentru ca altfel incepeam sa tremur de frica. Gluma cea mai intalnita in masina in acea seara era intrebarea: „Andrei, cum stai cu Pampers-ul ? S-a umplut deja „. Oricum recunosc ca a fost mai SCARY decat pe Valea Costilei. Drumul s-a terminat! Am ajuns pan ‘ la urma acasa nevatamati si am petrecut revelionul. Insa si acum ma trec si acum fiori cand ma gandesc la toata nebunia.
1 ianuarie, gand de plecare la cateva manastiri si la Cetatea Neamtului. Deja socul de seara trecuta ma facuse imun la probleme. Cat a fost zi nu au fost probleme. Doar ca la lasarea serii iar am mers iar ca orbetele. Dar nu mai aveam emotii. Ba colegii chiar radeau de mine:

Lasa frate ca noi stim, tu vrei sa incerci sporturi extreme ! Vrei sa mergi mai intai fara lumini, dupa aia fara directie si pe urma si fara frane !

Ba mai bine nu ziceau. Ca iata cum a aparut si problema asta. DIN NOU, AM RAMAS FARA FRANE! Cosmarul de la Craciun s-a intors! Iar faceam pedale, pedale si puneam frane, cu mana pe frana de mana. In clipele alea m-am intors iar la PORN-ul VERBAL si imi ziceam ca dupa ce ajung la Bucuresti imi iau Margareta la ciocane de suparare. (Da’ nu am avut io sufletul asta!) Am ajuns la casa si m-am bagat pe la orele 23 la somn, cu gandul ca dimineata la ora 8.30, cel tarziu, sa o tund din Varatec, ca nu aveam chef sa ajung pe intuneric in Bucuresti. Zis si facut! La 8 punct 30 fix am zburat. Pentru ca drumul e preponderent la vale, de la Bacau incolo, am mers si cu viteza de 110…115 km/h (stiu ca aveam viteza asta, dupa vibratiile motorului; Doamne ce urat facea!) Si daca tot sunt la capitolul laude, tre’ sa ma laud ca la 15…15.30 eram la intrarea in Bucuresti. Cu o ora mai putin decat la ducere. Asa ca sunt tare ! Nu-i asaaa ?!?
Gata astea au fost aventurile lui „Andrei si a Margaretei lui” de sarbatori! Astept opinii.
Aaaa, sa nu uit. Nu-mi spuneti ca sunt KAMIKAZE, asta o stiu deja. Hi, hi, hi…
Pentru ca erau savuroase acele comentarii dupa blogspot, nu pot sa nu le aduc si pe alea aici:

  • Cristi said…
    Masina ta face parte din categoria „Tomberon pe roti”. Pune dracu mana si repar-o ca o sa iti rupi gatu cu ea. Sau ia-ti alta. Am avut si eu una d’asta pe vremuri, dar atunci eram mic si prost. Si ma dadeam mare cat de mese’ am fost eu ca faceam Bucuresti-Brasov cu break-ul meu cu gauri in podele.
    Acu’, ce sa zic, tu nu mai esti mic, asa ca ai grija… 1/11/2007 2:43 AM
  • Anonymous said…
    REMAT scrie pe ea! 1/11/2007 3:16 AM
  • Artistu said…
    Mda foarte bune idei. Asa m-am gandit si io. De aceea acu incerc sa imi gasesc o varianta de alta masinutza ! Doar ca dorintele si finantele mele, nu sunt deloc in concordanta cu realitatea.
    Apropo ! Care avetzi ba o masina de vanzare (ceva asa la promotzie ?!?). ;)) 1/11/2007 3:21 AM
  • fanel said…
    :)) =)) cred ca nici REMAT-ul nu ti-o mai ia. 1/11/2007 4:42 AM
  • Artistu said…
    Ha, ha , ha. Glumetzilor ! M-ati suparat cu replica asta. Drept pt care sa vedetzi voi ce mandra misto si sexi o sa o fac io pan la urma pe Margareta ! O sa ma rugati sa v-o dau si voua o tura. Da nope, nici macar sa o atigetzi nu va mai las ! 1/11/2007 4:51 AM
  • Clitemnestra said…
    nenea, dupa ce o faci sexi ii dai voie Margaretei sa pozeze? :) 1/11/2007 12:59 PM
  • Artistu said…
    Doar daca o pozezi tu! Sa fie o sedintza, asa „ca intre fete”. Nu dau voie la orice baietzi sa o pozeze. Ca dupa aia parca vad ca vor sa o si dezbrace! Si de aici pan’ la „curatare de carburator” sau „bagat bujii” nu mai e mult. Si nu ash vrea, ca Margareta mea e fata mea, nu fata intregului cartier. :)) )))))))
  • Iooonutz said…
    Salutare.Nu prea imi place mie sa fac comentarii si chestii de genu’ asta, dar la insistentele cuiva am cedat…nervos, psihic…in sfarsit am cedat intr-un fel. Acum despre bolidul pe nume Margareta. Am vazut-o, dar nu am avut nici onoarea si nici curajul sa ma plimb cu ea. As putea sa o compar cu Margaret Thatcher. Cum de fac comparatia asta ? Iata:
    – amandoua au aratat bine (nu mai e cazul pt nici una din ele…)
    – amandoua sunt iubite (sau au fost); una de o tara intreaga, celalalta (bolidu’..evident) de Andrei si ceilalti membrii ai familiei
    – poti incerca la nesfarsit sa le aranjezi – degeaba tot old ladies raman (cu toate ca Margaret Thatcher ar mai avea ceva sanse; Hi, hi, hi !)
    Pa si Noroc ! Sa reusesti sa iti cumperi alta masina !

Gata. Sper ca v-au placut aventurile si comentariile!
Andrei… ;)
KIP IN TACI

Comments

comments

  7 comments for “Margareta, aventurile au continuat de Revelion!

  1. Yo
    februarie 19, 2009 at 12:53 pm

    ce tare, sa stii ca inca mai exista masini ca Margareta. Cum e cea a fratelui meu, dar o coafeaza asa bine ca de fiecare data ia ITP-ul ;Deci se poate :)) )))))))

  2. artistu
    februarie 19, 2009 at 3:42 pm

    Asta cu coafeaza cred ca trebuia pusa in ghilimele. Io cred ca le mai baga ceva si alora in buzunar! ;)

  3. Ciolitto
    februarie 19, 2009 at 5:15 pm

    Asta poti sa-l numesti „noroc”! Pot pune pariu ca la prima ocazie o sa-ti iei o masina noua, bineinteles cu lumini, frane si totul in regula :)) … Asta da aventura!

  4. artistu
    februarie 22, 2009 at 10:45 pm

    Am deja una „mai noua”. E Niculina… un Opel Astra de prin ’93! Si veti vedea, ca vor urma alte aventuri! ;)

Lasă un răspuns