Oaaaa, Oaaaa! Si asta e doar inceputul ODISEEI CU BEBE! Jurnal de tatic! ep. 14

Sal’tare (Sursa imaginii Baby OnLine) A trecut si perioada in care am baut cu toata lumea de fericire ca a aparut bebe si incet, incet, la aproape 2 saptamani cand a aparut pe lume tre’ sa imi intru pe deplin in „activitatea de tatic”. Pe de o parte e superba, pemtru ca acum la inceput ai parte in fiecare zi de cel putin o victorie:

UITE PUIU, SI-A DESCHIS OCHII SI SE UITA DUPA DEGETELUL MEU! sau UITE MANDRO, CE INTINDE PICIORUL, PARCA AR VREA SA SE SPRIJINE IN CEVA! sau UITE,MANCA’L’AR TATA, CE FRUMOS ZAMBESTE SI DA DIN MANUTE!
Insa pe de alta parte, trezirile (ce-i drept regulate) m-au cam stors de puteri. Cateodata saraca mandra-mea se trezeste rapid, ii arunca sanul in gura si face in asa fel incat tati sa nu se treseazsa, ca sa nu fie zombi a doua zi la servici. Insa nu ii reuseste mereu. Ba din cand in cand tre sa ne trezim amandoi, ca e un pic agitat si tre sa ii cantam sau sa ne strambam si sa ne jucam cu el. Din cand in cand mandra-mea face misto de mine si imi zice sa nu ii mai cant, ca ramane copilul surd, insa tot ea e cea care ma cheama cateodata, ca nu il poate potoli, iar cand il pune la mine in brate si incep sa ii povestesc eu vrute si nevrute sau cand ii cant NANI-NANI, adoarme bebe de parca ar asculta emisiunile politice de pe vremea lu Cesca la care adormeam cel mai repede. In rest inca ma obisniesc greu cu ideea, ca nu se rupe daca il ating. Imi e inca teama sa nu ii aud trosnind oasele, atunci cand il schimb de pampers. Muma-sa e deja obisnuita si sa vezi cum trage de el, de parca ar fi facut din cauciuc. Sigur mai tare ma mira faptul ca lui ii place din cand in cand modul asta de a se „juca cu el”. O parte speciala a ritualurilor cu bebe sunt masajul si baita. Ii place de numa’, numa’! Sigur partea cu spalat la cap e un pic mai sensibila si nu se prea impaca el cu ea. Acolo incepe de obicei crauiala mare si plasetele amare. Insa cand se vede infasat in prosop si imbracat in pupici de mami, tati si mamaie, ii mai trece. Da’ nu de tot! Pentru ca dupa atata activitate, vrea neaparat portia lui de laptic, pe care i-o ofera mami cu drag. Aaa, era sa uit, citeam pe net ca deja dupa prima saptamana, incepe sa distinga la 30-50 cm. Ei bine, cand il lasam la cucu gol si ne apucam sa vorbim foarte aproape de fatuca lui, ac sa ne poata distinge, ne zambeste atat de frumos cu ochisorii aia clari si albastri, care speram sa ii ramana asa si dupa 6 luni. Ei bine cand suntem rasplatiti cu zambetul ala, ne simtim ca niste invingatori in nu stiu ce mare batalie. Sentimentul e superb si la propriu si la figurat. Atunci simtim ca toate orele cand ne trezim noaptea sau toate clipele in care nu intelegem de ce plange si ne mai enervam, se sterg cu buretele si ca zambetul ala e tot ce conteaza. Si desi mandra-mea nu se prea vedea o mamica si desi credea ca nu se va descurca credeti-ma, ca ea e cea care recunoste acum ca TOTUL VINE NATURAL. E o legatura, dincolo de rational, intre puiul asta de om si ea, care face ca totul sa vina (partial de la sine). Asa ca daca sunteti pe aici fete care traiesc cu aceleasi temeri in legatura cu momentul la care veti avea si voi copii, va pot transmite de la ea si de la nasica nosatra (citat exact):
ORICAT DE GREU MI-A FOST LA NASTERE, TOTUL S-A UITAT! ZAMBETUL SI PLACEREA MOMENTULUI IN CARE EL IA IN MANA SANUL SI SE APAUCA SA PAPE, STERGE MAI REPEDE DECAT ATI CREDE TOTUL!
Si eu nu mai adaug decat faptul ca mi-au dat lacrimile cand il mangaiam si m-a apucat de degetul arator si s-a jucat cu el. Am trait toata ziua cu imaginea aceea pe retina. Auleooo hai ca m-am intins la vorba! Gata aici inchei aventuriele cu bebe. Revin zilele urmatoare cu niste intrebari la care am gasit si noi raspunsuri in ultimele zile, tot intreband pe cei din jur. Stati pe aproape si veti vedea! Andrei… ;) KIP IN TACI]]>

Comments

comments

  7 comments for “Oaaaa, Oaaaa! Si asta e doar inceputul ODISEEI CU BEBE! Jurnal de tatic! ep. 14

  1. Pingback: Anonim
  2. Pingback: pligg.com
  3. Tufav (stii tu cine!)
    iulie 14, 2009 at 2:54 pm

    Bravo Andrei!
    Cautam ceva pe net despre cascada Urlatoarea si am dat peste blogul tau. Asa am aflat si ca esti tatic.
    Bafta maxima, si nervi de fier! :)
    Trust me! Am trecut deja prin asta, dupa cum stii, chiar de doua ori.

  4. artistu
    iulie 14, 2009 at 4:17 pm

    Ohooo nu pot decat sa ma simt magulit man!
    Mersi frumos pentru incurajari, la fel si tie, ca la tine sunt deja la varsta la care se alearga prin casa!
    P.S. Apropo, cum te descurci cu ei plini de energie?

  5. sorin
    iulie 14, 2009 at 6:45 pm

    lasa taticule, asta e inceputul. Sanatosi sa fiti si sa va bucurati de el

  6. artistu
    iulie 14, 2009 at 10:14 pm

    Eee sunt eu un pic speriat acum insa imi trece usor uspr si ma pregatesc de faza mai frumoasa, faza in care noi vom comunica! ;)

  7. andrei
    iulie 16, 2009 at 8:57 pm

    Ce clipe frumoase ai trait!
    Un copil este o binecuvantare.
    Iar tu esti un tata perfect.
    Este un copil norocos ca are parinti asa de buni.
    Ti-am trimis un request pe Facebook.
    Sper ca nu te superi.
    Numai bine!

  8. artistu
    iulie 17, 2009 at 10:20 am

    Nu cred eu ca sunt perfect, dar imi dau silinta!
    Nu man, de ce sa ma supar! Ti-am dat deja ACCEPT! ;)

  9. andrei
    iulie 17, 2009 at 7:53 pm

    Multumesc foarte mult.
    Weekend placut!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *