Durerea parintelui! – Jurnal de tatic ep. 47

Sal’tare Stiu ca titlul suna destul de HARD, insa nu va speriati. Nu e nimic grav la nivel personal. Insa titlul asta mi s-a parut destul de sugestiv pentru ceea ce va voi povesti in continuare. Povestea a inceput de la cuvintele frumoase ale Mirunei, vis-a-vis de stiul de hranire al unui copil si de reactia la cresterea greutatii lui. Cred ca problemele sunt mai multe si trebuiesc luate in calcul toate odata:

  1. PROGRAMUL meselor. Credeti-ma ca de un an de zile de cand sunt tatic am intalnit atatea cupluri care ii dau sa manace copilului „ATUNCI CAND II ESTE FOAME”, dar fara a avea macar niste intervale orare prestabilite pentru hrana bebelului, ca m-am saturat. Frate nu inteleg oamenii astia ca programul aiuristic de „papica” ii da peste cap metabolismul, asa cum ti-l da si tie ca matur. Doar ca metabolismul tau a invatat sa se adapteze si stie sa spuna da (dupa aceea!) unui program fix. Dar copilul acum isi formeaza metabolismul
  2. Ce ii dam sa pape la orele respective? Pai frate daca tot ai trecut la „diversificarea hranei”, citeste si tu in toate cartile care trateaza problema si vezi si tu ca ciorbica se da in intervalul 11 – 15, fructele de la 15 pana la maxim ora 20 (functie si de programul lui de somnic). Iar seara cerealele, gris cu lapte sau alte asemenea. Nu mai zic de faptul ca nu are ce sa caute in meniul lui pana pe la 2-3 anisori (macar!) mezelurile, „sucurile naturale’ din comert, ciocolata sau (cel mai grav!) alcoolul. E o prostie vorba veche: LASA BA, SA SE INVETE CU TOATE DE MIC!
  3. Dupa ce a crescut, pe la 3-5 anisori, incercati sa nu ii faceti cunostinta cu McDonald’s-ul. Frate stiu ca au loc de joaca pentru copii si poate va imaginati ca si mancarea este in conformitate cu ceea ce ar trebui sa manance un copil. Insa nu e asa. McDonald’s-ul e un lant imens care are acelasi fel de retete si care (prin prisma maririi lor), nu sunt luati la „puricat” foarte detaliat pentru ca sunt investitori strategici. Si totusi cum facem sa ii pacalim pe copii, ca sa nu se simta „nedreptatiti”? Pai cumperi tu frumos niste chifle si le umpli cu legume din casa si cu carnita fripta la gratar si pe care le-o maruntesti si le spui ca ala e hamburgherul sau McChicken-ul. Si uitea sa vei deveni tu taticul sau mamica McDonald’s
Si sa strecem la partea a doua a „durerii” de care vorbeam in titlu. In uikend, vreo cateva ore, Matei al nostru a schiopatat de un piciorus. Cred ca a dormit pe el si era amortit. Ei bine nu vreti sa stiti cat eram de speriat (Sigur eu sunt speriat in general, atunci cand vine vorba de dureri sau boala!). Dar cand vine vorba de „mititel” iti vine sa iei lumea si sa o intorci cu susul in jos. Sper ca viata si viitoarele experinte de parinti sa ne invete sa fim calmi si sa gandim la rece. Insa e si asta o „scoala” prin care sa trecem si din care sa invatam incetul cu incetul! Cam atat de la taticul de servici! Ai vostri mititei ce surprize placute v-au mai oferit! Andrei KIP IN TACI Sursa imaginii – Sfatul Parintilor]]>

Comments

comments

6 răspunsuri la „Durerea parintelui! – Jurnal de tatic ep. 47”

  1. Pingback: avemblog.net

  2. Io is de parere ca, daca tot ai bebe, ar fi cazul sa te comporti ca atare. Chiar daca ador sa dorm ca porcul, sunt hotarata sa fac program copilului, asa cum trebuie, nu cum ar vrea lenea mea. Plus ca, la cate carti de specialitate sunt, mi se pare strigator la cer sa nu citesti niste chestii. Deci total de acord cu tine.
    Mac-ul poate sa nici nu existe pentru copil si crede-ma ca nu crapa. Stam in tara „fast-food”-ului si fetita de 4 ani a prietenilor nostri stie de MacDonalds doar pentru ca mai merg in locul lor de joaca. Si, daca e sa manance junk-food, se intampla doar foarte rar, cand mergem toata ziua la zoo, si acolo rontaie un hot-dog (ce e clar mai „sanatos” decat un burger.
    Si are de 2 ori pe zi program de mancat fructe, o dieta foarte bine tinuta in frau, diversa si totusi bine controlata. Pentru ca e plin de copii super-obezi si de oameni ce au trecut de 150 de kile (si femei chiar), iar parintii nu doresc asta.
    Si nu am auzit-o inca sa miorlaie ca nu-i iau ‘mcPuisor” :D
    .-= dojo´s last blog ..Bani din piatra seaca sau Stone Mountain Park – Atlanta =-.

  3. @Dojo – Sarut mana si mersi pentru sustinere. E bine ca nu sunt singur in „lupta mea cu parintii lenesi” Aia mica a prietenilor vostri e o exceptie foarte frumoasa. Insa crede-ma ca mare parte a parintilor sunt lenesi si nu au chef sa isi schimbe ei obiceiurile pentru a-i fi mai bine „soricelului” de langa ei. Merg de multe ori pe principiul:
    LAS BA, CA SE INVATA EL! Fara sa se gandeasca ca adaptarea lui, inseamna de fapt un MINUS mare in starea de sanatate si in formarea sa fizica. NU mai zic de legaturile psihice care sunt „tunse” prin modul asta de a-l trata!
    @Fanel – nicidecum! Mai repede ai nostri se uita cu jind la starea de lene si confort de caolo, fara a lua insa in seama ca acel „confort” le-a furat unora dorinta de a evolua! Sper totusi ca aceasta criza si problemele viitoare sa nu ne aduca in starea sa ne multumim ca porcii cu ideea ca: PUTE, PUTE, DA-I CALDUTZ!
    @Doru – dupa cum spun de 4 ani de cand scriu prin blogosfera, schimbarea se intampla in primul rand de la noi! ;)

Lasă un răspuns