De ce sa il duci BA la gradinita, cu tataia si mamaia nu poa’ sa stea? – Jurnal de tatic ep. 49

Matei Manea
Sal’tare
Ieri am fost sa mai vedem o gradinita pentru la anul cand va veni timpul sa se duca la gradinita Matei. Impropriu spus „gradinita”, pentru ca la 2 anisori, locul acela se numeste mai degraba cresa. Insa gradinitele particulare de acum sunt o combinatie perfecta intre acestea doua. Dar sa revin la subiectul din titlu… DE CE?

Pentru ca el acum este dornic sa vada copii, sa se joace cu ei, sa interactioneze, sa incerce si sa experimenteze. Si mamaia sau tataia, oricat de deschisi ar fi, cu siguranta au si ei frustrarile lor, au si ei problemele lor sau au si ei necazurile lor si fara sa isi dea seama, le transmit la un moment dat, mai ales ca un copil nu e un sfant si trebuie sa ai tone de rabdare cu el. Plus ca nu toti suntem profesori si cu un minim de studii legate de psihologia infantila. Asa ca daca el acum are chef sa vada si sa invete toate lucrurile astea, de ce sa nu i le ofer.

  • II FUR COPILARIA? Mie teama ca daca va sta acasa si va avea grija chiar si mamaica lui de el, si-o va fura de multe ori. Pentru ca mamaica lui mai mult de jumatate din zi va avea treburi gospodaresti si dupa aceea nu stiu cat chef va avea de el. In schimb, dupa ce el vine de la gradinita, orele acelea pana la somnic, fie ca sunt 6 sau 4 sau doar 2, acelea vor fi numa’ pentru noi trei. Si copilul va simti apropierea cu noi doi. Pentru ca va exista „dor” si de o parte si de cealalta. Va exista o sete de dragoste si in acelasi timp o dorinta de a imparti dragoste si de o parte si de cealalta a baricadei numita realatia PARINTE – COPIL.
  • DA NU E CAM DEVREME SA INCEAPA CU „LECTII”? Fratilor, la gradinita nu se dau lectii. Doar la grupa pregatitoare fac ei niste bastonase, insa pana acolo ei simt toate activitatile ca un joc.Si le place si vor sa incerce de toate si vor sa le incerce pe toate. Plus ca la foarte multe dintre gradinitele la care am fost se ofera ca activitate optionala INNOTUL. Si stiti ca eu am un fix cu acest sport si v-am spus si aici si pe magazin util despre el. Asa ca daca momentan e topit dupa „balaceala”, de ce sa nu profitam? De ce sa asteptam pana cand creste mai mare? Ca sa ne trezim ca la un moment dat, din nu stiu ce intamplare i s-a facut frica de apa si ca nu mai vrea nici in ruptul capului sa auda de ea? Eee, uite ca nu vrem asta. Plus ca toti vecinii mei, care au copii mititei si care i-au dus la innot, mi-au spus ca efectul este unul mai mult decat benefic si fizic si psihic. Asa ca n-am de ce sa ii fur o sansa. E pacat de talentul lui de balacitor.
    Aaa si sa nu uit, probabil cel mai important factor al deciziei de a-l duce la gradinita este cel SOCIAL sau de SOCIALIZARE. Altfel relationeaza un copil invatat cu oamenii si copii, decat unu’ tinut „in poala masii” sau intr-o „bula protectoare”!

Sau oare suntem noi prea grabiti? Eu zic ca suntem doar dornici sa ii oferim un viitor fain!
Andrei
KIP IN TACI

Comments

comments

  12 comments for “De ce sa il duci BA la gradinita, cu tataia si mamaia nu poa’ sa stea? – Jurnal de tatic ep. 49

  1. Pingback: bagamare.ro
  2. septembrie 9, 2010 at 11:17 am

    E o solutie inteleapta. E foarte bine pentru copil sa mearga la gradinita. Eu le-am dus pe fete de la doi ani si 11 luni si aveam cu cine sa le las acasa. Ele au fost incantate si le-a prins tare bine gradinita. Succes si voua!

  3. artistu
    septembrie 9, 2010 at 11:24 am

    Multumim frumos si ne bucuram ca reusim sa fim realisti! ;)

  4. Stefan Murgeanu
    septembrie 9, 2010 at 11:31 am

    stai sa inteleg:

    – va merge la gradinita abea peste un an si ceva si voi deja cautati gradinita? wow, nu stiam ca asa functioneaza… :)

    – va avea 2 ani la anul sau are acum? noi l-am dat de la 3 ani pe al nostru si a fost totul ok… la 2 ani mi se pare un pic cam devreme

    Parerea mea: categoric gradinita, nu stat cu bunicii! are timp destul in vacante, weekenduri si dupa-amiezele sa stea cu mamaia si tataia ;)

  5. artistu
    septembrie 9, 2010 at 11:48 am

    * Mda, pentru ca la cele la care vrem noi sa il inscriem, e cam bataie pe locuri. Plus ca am vrut sa vedem cat mai multe, calmi si fara sa fim presati de timp!
    * La anul va avea 2 anisori si noi speram ca atunci sa il avem al doilea copilas sau daca nu va veni al doilea, sotia va trebui sa se duca la serviciu! ;)
    Mersi si tie de sustinere si ma bucur ca suntem de acord in aceasta privinta! ;)

  6. Ionut
    septembrie 9, 2010 at 12:18 pm

    Si noi ne gandim la o gradinita particulara inca de la 1 an si jumatate. E mai bine pentru el. Bunicii il pot duce si lua de la gradinita, daca e cazul.
    E o idee foarte buna si cu explicatii pertinente. Multi zic doar „ca asa vreau eu”, insa fara sa se gandeasca la motive…
    .-= Ionut´s last blog ..hotii la corcoduse =-.

  7. artistu
    septembrie 9, 2010 at 2:22 pm

    Spu PT CA ASA VREAU EU, pentru ca pur si simplu nu se gandesc si la mandretea aia mica pe care o au langa ei!
    Bafta la „vantoarea” dupa o gradinita buna! ;)

  8. septembrie 13, 2010 at 11:27 am

    Daca are cu cine sta acasa e pacat sa-l dai asa devreme la gradinita. Parerea mea. Oricat de buna e o gradinita nu ii va putea oferi afectiunea pe care o are acasa. Daca chiar vrei sa-l dai de la 2 ani la gradinita, ar putea sa fie destul de „nasol” pentru el sa il lasi program prelungit inca de la inceput. Ar putea sa se simta parasit, abandonat si asta ar putea sa anihileze total sau partial toate avantajele spuse de tine si pe care nu le contest. Noi l-am dus pe Edy la gradinita la 2 ani si 10 luni si pana in decembrie urla cand il duceam si se imbolnavea foarte des motiv pentru care a stat mai mult acasa decat la „gradi”. Cand am reincercat in ianuarie a fost mai bine nu a mai plans decat foarte rar si nici nu a mai racit. Acum chiar ii place.
    .-= Lutyk´s last blog ..Moldovenisme =-.

  9. artistu
    septembrie 23, 2010 at 2:18 pm

    Sorry LUTYK, comentariul asta l-am uitat prin SPAM. Nu stiu ce a avut AKISMET-ul cu tine!
    * Nu zic ca nu ai dreptate. Insa daca nu ii va placea si nu se va putea adapta nu il vom lasa. Insa dupa cum il vad de comunicativ si jucaus sa stii ca eu cred ca ii va placea. Uite acum la un an si ceva ramane cate juma de ora sau chiar cate o ora cu copiii, fara sa se uite dupa mine sa mamica lui. Deci e deja un pic independent si are chef de „gradi”! ;)

  10. octombrie 14, 2010 at 12:32 pm

    Salutare!

    Mda, felicitari pentru hotararea de a-ti duce pustiul la gradinita. Cunosc experienta si e una mai pozitiva decat ne putem imagina. Eu am plecat din Romania in urma cu mai bine de 6 ani si m-am stabilit in Israel. Am o fetita de 2 ani si 4 luni si merge la ‘gradinita’, adica la acea combinatie dintre gradinita si cresa, de la 5 luni neimplinite. La inceput a fost o trauma pentru mine ca a trebuit s-o dau asa de mica – insa concediu de maternitate aici e doar de 14 saptamani – si neavand o situatie financiara care sa-mi permita sa stau acasa mai mult, asta a fost singura optiune. Problemele au fost cu alaptatul, cu pomparea laptelui la serviciu si cu trimiterea la gradinita. La acestea s-a adugat nemultumirea de a lasa un ghemotoc de bebe de langa mine. Cand a ajuns acolo insa, la foarte scurt timp dupa aceea, am inceput sa primesc numai lucruri bune prin ea. Nu e nimic mai placut si mai linistitor decat sa-ti iei bebelusul/copilul fericit de la gradinita si sa vezi o clara accelerare in dezvolatrea lui din toate punctele de vedere. Varsta la care a inceput sa mearga la gradinita a e traumatica inca pentru mine – desi cei nascuti aici sunt mai obisnuiti decat mine cu asta – insa totul a fost inspre binele ei. A cresccut si continua sa creasca uimitor de frumos, avem un program potrivit: ea este cu copii de varsta ei pana la 4 si jumatate in fiecare zi, eu la serviciu, invata o multime de lucruri, are prieteni, stie sa puna orice in cuvinte in doua limbi si incepe sa o prinda pe a treia – daca o sa am eu putere sa-i dau asta, canta de dimineata pana seara si ma uimeste cu cate poate sti o fetita atat de mica, asa ca acum suntem amandoua foarte multumite. Sa nu mai spun ca din jurul varstrei de un an si putin are unele momente in care mi-e greu sa o iau de la gradinita, asa de mult ii place, si rareori chiar da apa la soricei atunci cand o iau acasa. Cat despre ‘lectiile’ de la varsta asta, sunt absolut un deliciu: lectii de natura (in care li se aduc in fata animale reale si sunt invatati astfel despre ce-i inconjoara, pot atinge si interactiona), lectii de dans, de muzica, de familie, lucru manual, desen, povesti si dramatizarea acestora prin marionete/poze etc. Sunt invatati deprinderile de baza, de la lipit, intinsul culorilor, coordonarea miscarilor, construit, asamblat etc. si toate facute la nivelul varstrei lui, in functie de ritmul de dezvoltare a fiecaruia, insa cu perspectiva de apartenenta la aceeasi clasa.
    Ce am invatat de aici: a fost traumatic doar inceputul, si mai mult pentru mine decat pentru ea (cu cat trec mai mult de varstra de un an copiilor le este mai greu sa se adapteze la gradinita) insa totul a meritat. E adevarat ca daca as mai avea un copil idealul ar fi sa pot ramane cu el acasa macar pana la 6 luni si apoi sa inceapa sa stea cate 5-6 ore pe zi intr-o gradinita-cresa, insa nici vorba sa mai fiu asa de speriata cum am fost. Cel mai bine copiilor foarte mici, si datorita experientei personale, pot adauga si bebelusilor mari, le este alaturi de cei de varstre alpropiate. Iar daca alegem cu grija gradinita/cresa la care copilul merge, acesta nu poate fi decat cel mai mare bine pe care i-l putem oferi.

    Si cat despre iubire… nu cred sa-i fi lipsit sau sa-i lipseasca cat e la gradinita: primeste si acolo din plin, intr-atat incat imi spune numele tuturor educatoarelor si a copiilor din clasa si-mi cere sa-i vada din nou. :)

  11. artistu
    octombrie 14, 2010 at 1:10 pm

    Tare imi place cum povestesti aceste lucruri si le voi pune intr-un articol nou in cadrul JURNALULUI DE TATIC! ;)

Lasă un răspuns