Timisoara… vis de vara pana'n seara!

Sal’tare (N.B. Poza e luat dupa 2ro.Eu) V-am mai spus ca in vara anului 2000 am avut parte de un mic tur al tarisoarei asteia frumoase. Ei bine atunci am avut sansa sa ajung si in Timisoara. Veneam aici cu asteptari mari, pentru in mintea mea era aproape un oras sfant. Adica in primu rand era orasul REVOLUTIEI ROMANE. Si dupa toata valtoarea facuta, eram mai mult deact curios sa vad piata de unde incepuse acest „frumos vis”. Apoi dupa toate acele interviuri vazute in legatura cu revolutia roamana, scarile de la catedrala sunt mintea mea sa devina un fel de zid al plangerii la care fiecare roman ar trebui sa vina. Acolo unde e locul in care au fost omorati primii EROI ai revolutiei romane. Asa ca va dati seama ca „inghiteam pe nemestecate” tot ce vedeam: Catedrala, Piata Operei si toate celelate artere si poduri despre care auzisem in povestiri si interviuri. Apoi Timisoara era orasul in care se nascuse Phoenix-ul, la vremea aia formatia dupa care eram aproape disperat. Plus ca mare fan fiind citisem si cartea „Phoenix insa eu…” a lui Nicu Covaci. Asa ca toate acele „tablouri” prezentate de el, Bega si Parcul Rozelor, Parcul Central si altele, imi dadeau fiori si ma faceau sa simt ca traiesc clipe istorice si ca vad lucruri marete. Azi daca ma intrebi probabil ca nu voi mai fi la fel de efervescent si entuziasmat, insa recunosc sincer ca mi-ar place sa mai revad draga Timisoara. Si ca si alta data o sa incep sa va vorbesc de locurile pe care mi le amintesc si mai apoi despre cele pe care le mai descopar cu ajutorul fratelui Gogu.

  • Numa’ ce am amintit de ea mai sus CATEDRALA MITROPOLITANA A BANATULUI. Superba si ziua si noaptea, pentru ca a fost dintotdeauna bine luminata, fiind un simbol al Revolutiei Romane. iar la intrarea in ea impune un respect cald. E ca un mic urias cu suflet bun, cum erau in povestile copilariei!
  • Dupa care imi aduc aminte foarte bine un ceas in forma unei busole, care avea fantani arteziene. NU stiu cum ii zice dar mi-a placut. Si pe langa acest monument atunci cand am fost in Timisoara am mancat pentru prima oara pizza servita pe un fund de lemn. Mi s-a parut la vremea aceea o idee superba. Sigur ca dupa aceea in Bucuresti am mai intalnit asemenea locuri, insauite ca primul impact mi-a lasat o amintire de nesters. Care sunteti timisoreni si care din voi stiti, raman dator cum ii zice pizzeriei respective.
  • Si pentru ca am avut o „pila”, ne-am plimbat toata gasca cu un vaporas pe Bega. Sigur ca Bega atunci era destul de murdara, insa plimbarea chiar mi-a placut. Ma simteam intr-un fel de oras vest-european in care sunt barcute pe canale. Atunci nu stiam cum arata Amsterdam-ul, insa daca as fi fost inainte pe acolo, la acea perioada as fi comparat Timisoara cu Amsterdam-ul. Sigur ca inca nu am vazut orase ca Varsovia, Salzburg, Munchen sau Viena, ca sa am cum sa le compar poate si cu unul din ele. Insa atunci cand am sa ajung va anunt si vedem!
  • Si ultimele vazute dupa lista au fost Muzeul de Arta, de unde imi amintesc un singur lucru – numele pictorului Corneliu Baba si Muzeul de Arta populara. Iar de aici imi aduc aminte aripa cu pictura naiva. Picturi calde care pareau ca „se hranesc” din sufletul mare al banateanului de la tara.
Cam astea au fost cele vazute de mine atunci in Timisoara, ca n-am avut prea mult timp in doua zile. Insa cautarile pe net m-au dus catre doua locuri interesante cu obiective ale Timisoarei. Unu, pe Timisoara Online. Facut foarte frumos de o amna de oameni inimosi. Iar celelalt pe Wikipedia – Timisoara – Obiective turistice. Acu eu as putea abera foarte frumos despre locurile astea, ca doar stiti ca sunt in stare, insa pentru ca v-am spus ca am un adanc respect pentru oraselul asta fain am chef sa las banatenii sa povesteasca ce si cum sta treaba cui frumusetea lui si sa va deschida apetitul de plimbare pe aici si voua celor care nu ati trecut inca pe aici. Si daca tot am vorbit mai sus de Phoenix, hai sa va las ca fundal muzical melodia dedicata de ei orasului din care au plecat in lume si oraselul din care au inceput sa fie celebri Phoenix-Timisoara
Asculta mai multe audio Muzica » Andrei… ;) KIP IN TACI]]>

Comments

comments

  2 comments for “Timisoara… vis de vara pana'n seara!

  1. iunie 7, 2008 at 8:30 pm

    Timisoara… Da…
    Un oras european, elegant si cu locuitorii deosebit de amabili, ca si in tot ardealul si in tot banatul, de altfel.
    Tin minte, intaplarea a facut sa trebuiasca sa ajung la Timisoara si locul in care trebuia sa ajung era Hotel Timisoara, chiar in centrul orasului. Nefiind de acolo, era clar ca nu aveam decat doua variante: ori luam un taxi, ori sa merg pe jos pana acolo.
    Am ales sa merg pe jos (nu pentru ca sunt zgarcit :D) si cred ca am intrebat vreo 10 oameni despre colatia in care trebuia sa ajung. Bineinteles ca toti mi-au raspuns cu o deosebita amabilitate, ba mai mult, ultimul dintre ei s-a oferit sa ma conduca chiar pana acolo (pe jos, desigur).
    Incercati asta si in Bucuresti! Nu va sfatuiec oricum, pentru ca eu am incercat si bucurestenii sunt mai mult decat jenenti. Nu te-ar ajuta cu nimic, nu ti-ar spune nimic… Oare le e teama ca li se racesc gurile?
    eublondutzu’s last blog post..Maneliştii, izvor nesfârşit de imbecilităţi

  2. iunie 9, 2008 at 7:50 am

    Nu Dane, cred ca li se pare normal unora din concetatenii mei, ca toata lumea sa cunoasca foarte bine Bucurestiul, ca doar e buricul pamantului! :D

  3. Pingback: Tweets that mention Timisoara… vis de vara pana’n seara! | Parerile Artistului in Blogosfera -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *