Predealul, vazut altfel in Jurnal de Romania! – partea I

Sal’tare Astazi am chef sa va arat si altfel o statiune pe care ne-am obisnuit sa o stim drept POLUL FITELOR de pe Valea PrahoveiPredeal. Insa totul este sa ne luam un rucsacel in spate si sa mergem in timpul saptamanii acolo. Parasim DN1 din centrul Predealului, traversam liniile de cale ferata si mergem in sus catre Hotel Cioplea. Nu uitam sa ii salutam pe brazii de pe marginea partiei hotelului Robinson si daca ne plimbam iarna pe acolo putem chiar sa luam saniuta si sa ne dam de vreo cateva ori, insa nu prea mult ca avem de facut traseu. Drumul ne duce in continuare prin cartierul e vile noi. Insa vilele vechi cochete, ramase printre acestea noi, ne amintesc de Predealul ala pe care il vedeam in vederile vechi, cu modele arhitectonice muntenesti, cu garduri vechi de fier forjat si cu foisoare din lemn de brad, frumos sculptate si lacuite. Predealul de aici, nu are nimic in comun cu cel din centru de langa DN1. E parca agatat intr-un timp vechi si miroase a scortisoara si a vechi. Si uite ca tot visand am ajuns la Cioplea. De aici pe vremuri nu mai aveai mult si intrai pe cararea catre cabana Susai. In week-end pe aici sunt ATV-uri gramada, insa daca mi-ati urmat sfatul si vizitati locurile astea in timpul saptamanii, aveti sansa sa ascultati linistea padurii si sa simtiti relaxarea aia originala pentru care era vestit demult acest colt de rai. Eheee si acum avem in fata o ora si jumatate (dupa cum scrie pe indicator) de plimbareala pana la Cabana Susai. Si merita pe deplin. Sunetul si mirosul padurii parca iti intra in suflet si parca te umplu de energie. Imi aduce aminte drumul asta de plimbarile cu bunicii la tara prin padure dupa ciuperci sau de vremea cand mergeam cu prietenii la pescuit la o balta aflata in mijlocul padurii. Si tot depanand amintiri uite ca ne-a aparut in fata si Susaiul.Asa arata ea pe vremuri. Acum cica arata astfel. Sincer sa fiu nu imi pare rau ca s-au modernizat, sau ca au devenit „prea confortabile”, insa ma deranjeaza ca s-a pierdut din romantismul si placerea de a sta intr-o cabana a turistilor. Am devenit parca prea pretentiosi si prea putin atenti la privelisti sau la adevarata frumusete a muntelui. Adica la peisaje ca acestea – Privelisti Cabana Susai Predeal – care reusesc sa te lase cu gura cascata si care iti „scriu” in suflet amintiri pe care le uiti cu greu. Sper ca v-au placut imaginile si ca ati terminat ceaiul. Acum rucsacul in spinare si mergem catre Garbova. De la aceasta cabana, privelisti nu veti vedea, ca e pusa intr-un luminis in padure. Insa drumul pana acolo, ofera niste imagini mai mult decat frumoase – Imagini Cabana Garbova. Daca plimbarea ati facut-o alene si v-a prins pranzul aici, puteti chiar servi masa. Daca nu poate iar un ceai si cateva minute de relaxare si hai la Clabucet Plecare, unde e musai sa ne oprim, pentru ca imaginile sunt superbe. Pacat ca din hotelul vechi nu a mai ramas, decat aceasta ruina pe care nimeni nu are chef nici sa o stearga din peisaj si nici sa o reconstruiasca. De aici „dam la vale” pe traseul partiei de ski sau daca ne dor picioarele putem lua telescaunul pana in Predeal. Aici partea I a plimbarii nostre se termina. Va astept cat de curand si al partea a II-a, pentru ca vreau sa ne plimbam catre Cabana Trei Brazi, Poiana Secuilor si Cheile Rasnoavelor. Stati pe aproape! Andrei KIP IN TACI Surse poze: Asociatia Culturala Maiart, Captain GO, Alpinet, Karpatenwili, ]]>

Comments

comments

  6 comments for “Predealul, vazut altfel in Jurnal de Romania! – partea I

  1. Pingback: pligg.com
  2. artistu
    iunie 24, 2009 at 12:38 pm

    Da Puiu! Cabana e la fel. La priciuri schimbasera saltelele si ospitalitatea si placerea de a bea un ceai acolo e la fel ca atunci. Iar daca nimeresti toamna tarziu sau primavara devreme, cand nu e inca deschisa cabana, poti bate la usa statiei meteo si nu cred ca va fi o problema sa gaseasca un locsor cald pentru un muntzoman, in care sa ramai peste noapte ! ;)

  3. artistu
    iunie 24, 2009 at 12:45 pm

    Ohooo, pana cand ne vom vedea noi acolo va mai trece timp! Acu toate energiile mele se duc catre bebe care apare la inceputul lunii viitoare! ;)

  4. puiu
    iunie 24, 2009 at 12:14 pm

    Artistu, apropos de modernizarea cabanelor. Am poposit o noapte la cabana de pe vârful Omu. O singură încăpere, cu paturi dispuse lângă perete. Şi povesteam, pe rând, aventuri de pe munte, despre trasee sau echipament. Dimineaţa, când ieşeam din cabană priveliştea te lăsa fără grai…De ce mi-am adus aminte? O mai fi cabana aşa cum o ştiu eu?
    puiu’s last blog post..Turist în oraşul meu (3) – Grădina botanică Galaţi

  5. puiu
    iunie 24, 2009 at 12:42 pm

    Ooo, dar ce veste minunată mi-ai dat!! :) Mulţam Artistule, şi tot ce-mi pot dori e să ne găsim ACOLO, la un ceai cu rom! :D

  6. Nanuc
    iunie 24, 2009 at 3:10 pm

    Mi s-a facut „un dor nebun” de munte, citind articolul tau .. In special de Brasov si de plimbarile cu Yuki prin padure pana sus in Saua Tampei .. Off :)

  7. artistu
    iunie 24, 2009 at 6:32 pm

    Pai si ce mai asteptati. Poaimaine hopa sus in tren toti 3 si luati o gura de aer din ala fain de Brasov. P.S. Dar nu uitati safaceti si poze, pentru noi astia care nu putem pleca din panarama asta de Bucuresti! ;)

  8. Pingback: Rasfoiesc bloguri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *