Moldova, acel Paradis „pierdut”. Sau poate…

castelul sturdza - Moldova, acel Paradis "pierdut". Sau poate...Sal’tare

Era in anul 2000 cand printr-o coincidenta norocoasa faceam un fel de Tur al Romaniei cu trenul. Atunci am ajuns pentru prima data in Iasi. Si am ramas de atunci cu o imagine idilica despre Iasi. In anii urmatori am mai ajuns la Slanic-Moldova. Prin 2006-2007 am ajuns prin zona Piatra Neamt – Bicaz – Varatec. Si mi-a crescut „dragostea” pentru Moldova. Apoi de atunci si pana la acest Paste parca am uitat total de Moldova. Asa ca dorul a crescut exponential si am zis ca nu se mai poate. Asa ca iata-ne de acest Paste intr-un loc mirific ansamblul Castelul Sturdza de la Miclăușeni si Mănăstirea Miclăușeni. Un loc cu multa verdeata si cu 30 de hectare de padure. Pentru copilasii nostri a fost un Paradis. Si-au indeplinit un vis pe care il aveau de mult – SA ALERGE IN ORICE DIRECTIE, FARA SA LI SE SPUNA „NU AI VOIE”. Si au avut unde pe acest domeniu.

Despre castel nu va spun eu prea multe, pentru ca nu sunt atat de „meserias”, insa o las pe Anda Stancilescu sa va povestesca asa fain cum doar ea stie si fara sa-i fi scapat nimic din povestea pe care ne-au spus-o si noua la vizitarea Castelului.

Scuze, ceva totusi ar mai fi de adaugat la superba poveste spusa de Anda. In fata castelului exista un arbore de Ginkgo Biloba plantat de acum 100 si ceva de ani si care a supravietuit. Din el cei de la Casa Macrina fac si acum ceai pentru invitatii care le trec pragul.

La noi a fost primul sejur in care am stat la / langa un complex muzeal ca acesta. Gasca noastra de prieteni au mai vizitat si la alte asemenea minuni, insa noi de abia acum am inteles de ce ei sunt atat de pasionati de Castele / Palate. Au ceva misterios si atragator in ele care te atrag. Si ne-am promis ca in viitor sa mai trecem si pe la alte castele / palate / conace sau cule boieresti.

Parasind insa un pic zona trebuie sa recunosc ca mi-a placut sa o reintalnesc pe „doamna sosea E85”. E un sentiment placut, pentru un pasionat de candus, cum sunt eu. Faptul ca nu are 2 benzi complete, ci una si jumatate (cum ar veni) te tine in priza tot timpul. Aduce un plus de adrenalina.

Daca ma intrebati insa despre Iasi, trebuie sa va spun ca nu mi-a placut ce am gasit. Era parca mai trist. Parca mai prafuit si oamenii parca nu mai erau „acei modoveni calzi” din 2000. S-au transformat si au devenit inchisi si parca nepasatori ca cei de aici din sud. Pacat, imi placea acea stare de bine si acea oaza de frumusete si bunatate. sau poate a fost doar un moment nepotrivit si ceea ce am vazut eu este doar o aparenta.

la final de excursie „m-am dat si cu telegondola” in Piatra-Neamt. Nu pot sa spun ca sunt impresionat, pentru ca au transformat Cozla intr-un fel de talcioc cu de toate, insa trebuie sa fie si d’astea. Si decta sa vad toate mizeriile alea imprastiate pe toti muntii imprejur, mai bine sa fie un singur loc foarte antripizat. Plus ca fara sa par cocalar, chiar mi-a placut sa vad un oras ca Piatra Neamtul de deasupra. E o experienta interesanta.

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – Dream Destinations

Comments

comments

Lasă un răspuns