Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Ne reintoarcem la plimbareala din Sapta-Luna de Miere. Ultima oara v-am povestit ca am fost la Orsova. Ei bine pentru ziua de vineri a acelei saptamani eram hotarati sa vedem Cheile Nerei. Asa ca cerem cu incredere”traseul” gazdelor noastre de la Roua de Munte si dam “cox” la Niculina, ca sa avem timp de admirat minunile de pe acolo. Drumul pana acolo este superb. Cel putin acum toamna are un farmec aparte! Nu va spun ca nevasta-mea facea poze si in stanga si in drepta la toate fanetzele si la toate vaile, mai ceva ca un chinez lasat liber la mare cu aparatu’ foto in mana. Si nu va speriati si nici nu injurati, ca pe unele din ele, plus cele mai frumoase de la nunta le veti putea vedea pan’ la urma puse pe undeva ON-LINE, ca m-am mai eliberat de treburile de pana acum. Dar sa revin…
Locurile “aruncate” undeva pe harta, dar care aveau tot ce le trebuia (apa, gaze, canal si internet prin fibra optica), te lasau mut. Oameni care pareau la curent cu tot ce se intampla in jurul lor si nu pareau suparati ca sunt departe de asezarile urbane. Nu am auzit vorba:
EHEEE, LA ORAS E MAI USOARA VIATA SI CONFORTUL MAI MULT!
Aiurea! Daca vedeati ce casute au oamenii locului, ce confort si cum misunau scuterele si masinile! OHOOO… Nu aveau de ce sa le para rau dupa confortul traiului urban. Sigur ca dupa aceea am auzit ca perioada lor cea mai infloritoare a fost cand era embargou la granitza cu Serbia si existau acele “aprobari de mic trafic la frontiera”. Dupa aceea cu banii stransi de acolo multi si-au inceput mici afaceri si de aceea zona arata binisor.
Dar hai sa nu ne luam cu barfele si sa continuam parcursul turistic. Din soseaua spre Oravita – Moldova Noua noi facem stanga catre Bozovici si de aici trecem prin Dalboset si Sopotu Nou. Chiar la intrare in Sopot se face drumul catre Cheile Nerei. Cica vara pe aici e “viermuiala” mare de turisti. Acum parea un teritoriu virgin, necalcat vreodata de picior de om. Noroc cu pet-urile de pe malul nerei care ne aduceau aminte ca totusi pe acolo trecuse si Ion si sticla lui la 2 litri de bere. Atentie! Daca aveti de gand sa ve vedeti Lacul Ochiul Dracului sau Lacul Ochiul Beiului, luati-va harta si tine-ti minte, ca la un moment dat trebuie traversata Nera! Fie prin apa, fie pe o punte un pic inainte de trecerea pe o scara. Noi daca eram indragostiti si proapeti casatoriti, am zis ca n’avem nevoie. NE va ghida dragostea! Asa ca am avut si in acesta zi parte de “balaureala” clasica. Insa ceva ne-a placut! Ca si la pestera Ponicova, peisajul parea rupt din filmele cu exploratori. Si daca mai punem la socoteala ca din cand in cand mai vedeam agatata si cate o liana in copaci (ca pe aci cresc la greu, ca doar zona are influente mediteraneene la clima), peisajul era de reala jungla. Plus ca erau un pic SCARY, pentru ca linistea absoluta a padurii era “rupta”de cate un trosnet de creanga rupta.
Va intrebati unde s-a terminat balaureala nostra. Pe malul drept al Nerei, unde poteca se termina si probabil doar cu echipament de alpinism am fi reusit sa continuam. Asa ca suparati ca nu ajunseseram la “lac” am zis macar sa mancam linistiti si sa facem cale intoarsa. Ei bine in linistea absoluta de care va vorbeam mai devreme, am avut parte de un spectacol impresonant. Un grup de pastravi inotau chiar in fata nostra. Iar doi dintre ei erau cam de 20-25 de cm. Astia sunt cei mai mari pastravi vii pe care i-am vazut. Deja dupa scena asta noi doi vorberam in soapta, pentru ca ni se parea ca intraseram in bocancii intimitatea lor. Sper ca la vara ce urmeaza sa reusim sa strangem gasca, sa ne luam corturile si sa facem toata Valea Nerei. Caci daca doar inceputul ei este astfel, am un chef nebun sa vad spectacolul privelistilor ce mi se vor infatisa pana la Sasca Romana.
Aaa, am uitat sa va spun un lucru fain. Drumul catre traseu trece prin curtile oamenilor. Ciudat, dar uite ca se poate. Pe fiecare poarta vei gasi inscriptia INCHIDETI POARTA! Si portile stau inchise mereu.
Gataaa, inapoi la masina!!! La intoarcerea spre Herculane nu m-am putut abtine sa nu mai dau “un pic de cox” Niculinei, ca soseaua are niste portiuni refacute, pe care e o placere sa scartzai un pic cauciucurile. Plus ca e aproape pustiu!
Hopaaa dar uite un indicator: Manastirea Almaj-Putna. Aici slujba era in desfasurare. Cred ca v-am mai spus ca imi pare ca timpul e oprit la manastiri. O liniste placuta te impresoara. Sigur ca aici doar un cocos care avea chef sa anunte dupa amiaza, taia toata aceasta liniste.
Din nou la drum. La orele 17 trecute fix, eram la o terasa in Herculane tristi! De ce? Pai a doua zi era sambata si “Sapta-Luna” nostra de miere era GATA! E adevarat ca mai aveam noi ceva locuri de vizitat, insa ne astepta drumul de intors acasa.
Ne vedem peste catva timp si al ultimul episod de miere! Si maine sau poimaine am de gand sa dau drumul si pozelor cu care va tot pacalesc de ceva timp de la nunta si din luna de miere!
P.S. Cand ma gandesc la ziua asta frumoasa imi vine in minte acest cal superb vazut acolo:

Andrei…
KIP IN TACI

Similar Posts:

• A patra zi de miere! Orsova, Clisura Dunarii, Severin- Jurnal de Romania
• Ziua 1 de miere – Pestera Muierilor, Tg Jiu, Sohodol – Ultima parte – Jurnal de Romania
• Prima zi de miere – Polovragi, Tg Jiu, Cheile Sohodolului – Jurnal de Romania – Prima parte
• Pe 4×4 roti prin RO, cu ROXANA RADU in Jurnal de Romania!
• Jurnal de Romania va ispiteste cu TURUL ROMANIEI! Iasi, Galati, Tulcea – Partea 2/2