Sal’tare. Povestea voastra de la minutul 23 imi aminteste de mine prin clasa a VI-a, cand era „la putere” guma Turbo vanduta de tigancile cu „seminte ba’etii, seminte”. Si la banii mei de buzunar de atunci nu imi permiteam mai mult de 2-3 pe saptamana. Pentru ca voiam in acelasi timp sa imi iau si o inghetata, cand ieseam in fata blocului sau un covrig.
Asa ca eram tare invidios pe colegii care aveau tatii soferi pe camion si care primeau cate o cutie cu 100 de gume turbo cand veneau dragii lor parinti din curse. Si cand povesteau toate aceste lucruri dupa partidele de fotbal, la „bara de batut covoare”, noi toti cei care nu aveam acest noroc si inghiteam in sec.
Visam la acea cutie cu 100 de gume Turbo
Ba unii dintre ei chiar inghiteau in sec si parca din cand in cand ii vedeai mestecand o guma virtuala. Asa ca saptamana de saptamana sau zi de zi s-au tot strans in mine frustrarile, pana la momentul in care nasa mea mi-a dat 200 de lei. Acele gume Turbo costau 10 lei bucata. Asa ca plin de incredere, la 10 secunde dupa ce am primit banii in mana, am zburat in fata blocului si mi-am luat 20 de bucati.
Eram atat de fericit. Mi se parea ca il prinsesem pe Dumnezeu de picior. Am ascuns acele gume Turbo intr-un penar si le-am spus parintilor ca ma duc pana la colegul Edi de a etajul 1, ca sa iau ceva. Stiam clar ca m-ar fi certat daca ar fi aflat ca mi-am ideplinit acest mic VIS.
Va intrebati daca la mai bine de 30 de ani distanta imi pare rau?
Daca as vorbi din papucii adultului e acum v-as spune DA. Dar azi am vazut un copil avand aceeasi bucurie in priviri ca mine acum 30 si ceva de ani si imi dau seama ca raspunsul este NU. 2 saptamani am mancat gume Turbo si eu si fratele meu „ca bogatii”.
Ma intreb oare ce i-ar mai pasiona atat de mult pe copiii de azi? Astia au universul deschis de Minecraft si Fornite de milioane de ori de cat aveam noi deschisa cale spre cunoastere…
Poate ma ajutati voi in comentarii…
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns