Si de acolo de sus, de pe nori, ce se vede?

Sal’tare (Sursa imaginii Atelierul de fotografie) Acum un an si jumatate va povesteam de un baraganean care plecase cu tot zambetul sau colo sus pe un nor, ca sa ne faca cu mana si sa ne spuna sa fim cuminti. Ei bine aseara un oltean a plecat din noua mea familie largita. Insa nu sunt trist, pentru ca nici el nu a plecat trist. A plecat, din cate ne-a spus matusa zambind. Si tot zambitori ne-a zis si noua sa fim cat stam pe langa el. Nu de alta, dar acolo sus in cer acum s-a intalnit cu colegii sai, profii de atelier de la scoala si cred ca s-au apucat deja de taiat la traforaj. Din pacate, cred ca si unii dintre elevii lor sunt acolo. I-a pus tusa in cosciug un pieptan, o palarie noua si batista, ca tare fudul a fost unchiul la viata lui. Nu iesea din casa, pana nu ii statea lui freza asa cum vroia, sau pana nu aseza coltul batistei ce iesea din buzunarul de la piept al costumului, in asa fel incat sa fie perfect simetrica. Aaa, daaa si acu’ poate din nou, acolo in cer, sa isi conduca Oltcitul cel vechi si sa mai mestereasca la el. (Ma intreaba unul din colegi, care citeste textul peste umarul meu, daca nu mi se pare un pic CREEPY, sa vorbesc de un om mort, atat de „viu”. Ar trebui sa fiu coplesit de durere!) Nu dragilor, cand batranetea e grea si cand boala iti ofera numa’ zile cu dureri, ajungi sa iti doresti ca celui de langa tine sa ii ofere Doamne Doamne finalul glorios. Stiu ca spus direct AJUNGI SA II DORESTI MOARTE suna grav de tot, insa asta este realitatea. Leac pentru batranete nu exista, insa exista amintirea nostra si speranta ca dincolo de acest final exista ALTA VIATA. Si lucrul asta ne face sa trecem peste toate si sa ajungem sa zambim si sa ne bucuram de ce a ramas. In urma lui a ramas matuas, o baraganeanca get beget. Acum parca mai singura si parca dezorientata, pentru ca nu mai are pe cine sa ajute toata ziua in garsoniera lor din Balta Alba. Dar ca orice taranca neaosa are deja pregatit planul pentru viitor. De ce o face? Pentru ca stie clar, ca daca nu isi ocupa timpul cu ceva va ajunge sa stea si sa il planga pe el toata ziua in casa. Asa ca se ocupa de organizarea parastaselor, vrea sa zugraveasca in casa si sa se duca pe la tara vreo cateva zile. Si nu o sa va vina sa credeti, insa zvarluga asta de femeie, care ma alerga aseara prin oras pentru cumpararea diverselor chestii pentru organizarea inmormantarii are 80 de ani si cred ca ne face pe multi la capitolul OPTIMISM si la capitolul PLANURI DE VIITOR! Gata inchei povestirea si las doar zambetele voastre sa il insoteasca pe olteanul asta fudul, acolo pe norisorul ce i-a fost rezervat. Ramas bun nea Fanica, in acordurile inmului eternei Terranova pe care ai iubit-o atat de tare! Andrei KIP IN TACI]]>

Comments

comments

  4 comments for “Si de acolo de sus, de pe nori, ce se vede?

  1. iulie 29, 2009 at 2:06 pm

    condoleante sincere. Este bine cand stii ca au plecat cu sufletul impacat dupa o viata grea dar si frumoasa. Chiar daca ei doresc sa fim senini, in ultimele clipe petrecute cu ce a mai ramas din ei, este insa greu. Pentru ca vietile noastre vor merge mai departe, dar cu inca un minus dureros :)

  2. artistu
    iulie 29, 2009 at 2:37 pm

    @Dojo – mi-ar placea ca lumea sa invete sa priveasca la fel de senin FINALUL si sa inteleaga ca dupa plecarea cuiva drag, nu tre’ sa ne ingropam si noi. ci trebuie sa gasim in copii sau in cei care au ramas pe langa noi dupa plecarea celui drag! ;)

  3. iulie 29, 2009 at 10:58 pm

    Condoleaţe. E prima oară când văd pe cineva privind senin moartea. Mi-a plăcut mult comentariul tău către Dojo. Spune multe despre caracterul tău.

  4. artistu
    iulie 30, 2009 at 8:22 am

    ‘ai ma Zuzulache, parca ma cunosti de ieri. Nu ma mai lingusi, ca io oricum te citesc!
    Glumesc evident man! Mersi de complimente si sper ca varsta sa nu am schimbe radical! ;)

  5. Pingback: polimedia.us/fain/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *