In cautarea costinestiului pierdut!

Vai, ce dor mi-e de Costineşti! Costineştiul ăla de prin anii ’70, cu localnici care închiriau camere turiştilor boemi, mai culegeau porumbul din câmpul de peste linia ferată, mai stropeau roşiile în grădină, mai mulgeau vaca. Ce curţi umbrite de salcâmi uriaşi, ce de peşte la cherhanaua din dreptul epavei… Costineştiul acelor ani este, cel puţin pentru mine, un amestec de miros de algă marină, gust de ciorbă de calcan, vuiet de valuri şi galben de floarea-soarelui. Memoria colectivă a satului de la marginea mării a fost adânc influenţată de epava vaporului grecesc eşuat în dreptul farului grăniceresc cu logica fluturelui de noapte care se izbeşte de becul aprins. Era iarnă, mare agitată, când „Evangelia” s-a înfipt în stîncile din faţa falezei înalte. Nu a pierit în valuri nici un membru al echipajului şi – în timp ce marinarii udaţi de spuma valurilor puneau piciorul ca nişte adevăraţi naufragiaţi în lagărul socialist – costineştenii luau cu asalt vaporul pentru a-i jumuli busola, mobila, păturile, clanţele şi scaunele de toaletă. Nu ştiu ce energie ciudată au avut toate acele obiecte luate de pe nava muribundă, însă este clar că după acest episod satul s-a schimbat. Tot mai mulţi săteni au abandonat agricultura şi au început să umble după turişti. Au ridicat camere suplimentare. Satul a devenit insesizabil o staţiune, cu obelisc şi tabără studenţească, iar nudismul de insulă pustie a trebuit să se supună regulilor cu gard şi segregare. Au apărut străinii şi după ei securiştii, filatorii, informatorii, inclusiv la nudism, pentru ca vrăjeala cu nemţoaice, unguroaice şi poloneze să fie astfel ţinută sub control. Dar ce mai conta asta, când toată lumea se simţea bine, vodca era ieftină şi rebelii pletoşi cântau toată noaptea la chitară pe plajă? Restul gasiti pe Academia Catavencu! (Sursa imaginii Cronici Tomitane) Andrei KIP IN TACI]]>

Comments

comments

  6 comments for “In cautarea costinestiului pierdut!

  1. artistu
    iulie 14, 2009 at 12:57 pm

    Nu zic ca nu ai dreptate, insa macar dupa inundatia aia mare, s-a mai renovat un pic si mie imi face placere sa ma plimb prin el!
    P.S. Pai si ar trebui sa fie altceva decat o afacere?

  2. Alex22
    iulie 14, 2009 at 12:36 pm

    Costinestiul de azi = afacere , afacere si iar afacere.

  3. sorin
    iulie 14, 2009 at 6:46 pm

    E frumos la Costinesti, dar trebuie bani si timp:) . Tu pe care le ai?
    sorin’s last blog post..Microsoft Office 2010

  4. artistu
    iulie 14, 2009 at 10:13 pm

    Sorine, io stiu celputin 5 gazde la care pot sta in Copstinesti sat si care nu sunt deloc scumpe. Iar timpul nici el nu e o problema. Am stat mereu si doar cate un uikend! ;)

  5. vrg
    martie 7, 2010 at 12:05 pm

    da’ ce ai trait prin ani ’70, aia de care povestesti?!
    si nu mai vorbi ca si tu daca a fi avut curte acolo .. sigur ti-ai fi tras o vila pt inchiriat!
    e usor sa judeci oamenii care care au vrut un venit in plus… ca si in Vama
    Statul ar fi trebuit sa reglementeze dezvoltarea statiunilor.
    Tu acum cu un copil .. sigur n-ai merge la o gazda care sa aibe conditiile pe care casele din anii 70 le aveau.

  6. artistu
    martie 8, 2010 at 10:26 am

    Iti dai seama ca mi-as fi tras si eu o viloaca sa o inchiriez, insa dorul de casele „taranesti” din anii ’70 ii am si acum. Si dupa ce al mic va creste un picutz probabil ca vom merge si in case de acel gen sa stam la gazda, fie la munte, fie la mare! ;)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *