Bucur Oborul… povestea mea cu EL!

Sursa: Business MagazinSal’tare
Imi aduc aminte ca eram mic si m-a dus prima data cu mama in Piata Obor. De la inaltimea celor cativa anisori pe care ii aveam, parea o viermuiala de care ar fi trebuit sa ma sperii. Doar ca imediat ce am intrat in piata prima vanzatoare de la o taraba si mai apoi un vanzator mi-au zambit si (cred!) ca mi-au oferit si un mar sau o para. Asa ca deodata acel mare spatiu imens, parca mi-a devenit „prieten”. Anii au trecut si a venit Revolutia. Piata Obor s-a transformat intr-un fel de bazar turcesc insalubru si de speriat. Era o viermuiala ciudata. Sigur ca, legat fiind de prima mea amintire, imi doream sa ii gasesc parti bune si sa il sterg, sa-l fac curat. Insa realitatea era mai dura. Asa ca am fost nevoit sa ma despart de el. A fost oarecum dureros, dar mi-am zis ca e mai bine asa.
Intre timp (acum cativa ani) zona s-a renovat si multa lume scria pe mediile de socializare cuvinte frumoase despre Oborul drag al copilariei mele. Si desi o parte din mine vroia sa sara in sus de bucurie si sa fuga intr-acolo, o alta parte imi soptea:

NU TE GRABI. DE UNDE STII, CA NU VEI FI DIN NOU DEZAMAGIT?

Si uite ca VOCEA m-a descurajat si nu am facut „pasul”. Intamplator acum doua saptamani am avut treaba prin zona. Si din magazin in magazin m-am vazut la 200 de metri de EL. Si atunci mi-am spus:

CURAJ BAIETE! ACUM ESTE MOMENTUL. DOAR NU S-OR INSELA ATATIA ZECI DE OAMENI CARE IL TOT LAUDA!

Si asa a fost. Farmecul de odinioara, mirosul acela specific de piata veche, imbinat cu elemente noi fac din Noul Obor un tablou multi-color care imi place MUUULT. Iar la etaje sunt multe magazine misto. Nu va refuzati o vizita in zona. E placut zumzetul acela, parca e o muzica… sau poate sunt eu un nostalgic incurabil!

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii –

Comments

comments

Lasă un răspuns