Amintiri de pe la joabe – azi AUGSBURG INTERNATIONAL – ep. 2

Sal’tare Continui cu amintirile. Jobul de la Augsburg a fost primul dupa facultate, si primul cu carte de munca. E placut sa intri intr-o firma in care sa simti rigoarea si ordinea nemteasca E naspa sa vezi cum „nemtismul” de inceput e transformat de cei din staff-ul firmei in „romanism clasic” E placut sa vezi cum se pot vinde piese auto foarte scumpe, doar pentru ca imaginea creata era una foarte buna E naspa sa vezi cum oamenii care au pornit si ridicat o structura faina se scarbesc sa se lupte cu idei preconcepute E placut sa vezi cum agentii erau extrem de relaxati stiind ca in spate un intreg angrenaj functiona si ii da dea mereu informatiile de care avea nevoie dar mai ales E naspa sa vezi cum din cauza orgoliilor, unii oameni nu vad lucruri evidente Dar sa termin cu generalitatile. Am intrat acolo ca agent procesare pe frantuzesti (adica primeam cererile de oferta pt diverse piese auto, faceam oferta, primeam comanda ferma si o da deam mai departe). Imi aduc aminte ca tot lucrand cu „frantuzestile” imi cam face cu ochiul Peugeot-ul 206. Probabil si dn cauza ca era cel ma8i lizibil si logic la cautari in programelul de identificare al pieselor. De atunci am ramas cu ideea ca „francezele” sunt complicate ca solutii tehnlogice, si ca se lucreaza greu la ele. Insa tot atunci am inteles ca intretinerea oricareia din ele dupa 2000, nu e cu nimic mai scumpa decat una nemteasca sau cheasca sau de alta natura. Si tot de atunci am ramas in minte cu o alta masina la care mi-a placut forma – Citroen Xsara dupa ’98, varianta restilizata, cu farurile alea ca niste ochi semi-deschisi. Atuncii am facut cunostinta si cu ideea de „relatie cu clientul”, am inteles ce inseamna sa procesezi cu clientul in telefon si sa iti asumi acest risc. Pentru ca era foarte usor sa gresesti cand lucrezi sub presiune si mai ales ca erau si lungi codurile pieselor originale la Renault (10 caractere). Sigur ca un cadou, pentru acest chin cele de la Peugeot sau Citroen erau de doar 6 caractere si erau aceleasi pentru modele omoloage (ex. Kangoo cu Berlingo sau Boxer cu Jumper, etc.) Dupa care, la vreo 7-8 luni de lucru aici, am trecut la partea cea mai grea a jobului de aici. Ma ocupam de toate comenzile pentru extern si intern ale SHOWROOM-ului in care lucram. Sigur ca asta pe hartie. Insa cu cat capatasem experienta mai multa eram un fel de „INFO POINT”. De abia aparea primul SUPERMARKET AUTO facut de ei si a trebuit sa dau invat de multe ori meditatii prin telefon celor care lucrau acolo. Sigur tot acum a aparut si lucru care m-a deranjat foarte tare la acest job. Eram singur pe post. Si nu puteam sa imi iau concediu, nu puteam sa imi iau zile libere. Conducerea imi tot spunea ca se va rezolva. Si au tot trecut vreo 5-6 luni si nu s-a rezokvat pana cand nu mi-am depus demisia. Si atunci din pamant din iarba verde uite ca au aparut doi oameni care au preluat ce facem eu. Pe vremea aceea politica Augsburgului era sa angajeze studenti din ani terminali sau proapseti absolventi, pentru ca era valabila acea lege data de stat ca in primul an sau in primii doi ani, STATUL platea cate 100 de euro lunar firmelor care angajau proaspetii absolventi. Si pe vremea aceea departamentul TRAINING al fimei era cel mai mare. Si muulti ani al rand Augsburg-ul a fost „statie” prin care au trecut multi din cei care lucrau cau care inca mai lucreaza in domeniul vanzarilor de auto (si masini si piese) Ce e acum acolo? Pai cica ar fi in continuare unu di cele mai mari supermarket-uri de piese auto si cica la un moment dat au renuntat la ideea de a scoate oameni noi pe bada rulanta si de a avea un departament de TRAINING care sa pape bani seriosi. Asa ca au crescut la un moment dat salariile foarte tare si au stopat „emigrarile” in masa care erau traditionale. In rest la fel de scumpi la tarife si la piese, insa in continuare au clienti cu bani care prefera sa dea bani pe calitate. Acum la final, asa-i ca nu stiti daca mie mi-a placut sau nu acest job? Asta pentru ca nici eu nu piot sa dau un raspuns monocolor. Pentru ca aici mi-am facut scoala de „relatii cu clientii, dar tot aici am inteles ca MULTINATIONALELE sunt „aspiratoare de energie”, care nu tin la angajat. Sigur ca pe de o parte au dreptate, insa pe de lata nu. Insa asta este o alta discutie. Apoi mi-a placut faptul ca ma alipisem unui grup. Sigur de vina era si faptul ca vreo 10 din noi veneam din aceeasi serie de studenti ai Facultatii de Transporturi. era frumos ca la inceput aveau niste discursuri despre FAMILIA AUGSBURG cu care te cam pacaleau, neavand experienta. Pacat ca dupa ce ajungeai sa intelegi cum vine treaba cu joburile, ramaneai cu buza umflata. SI totusi pentru primul job dupa facultate cred ca a fost o buna scoala, cu toate bunle si toate relele aferente! Si uite ca nu sunt singurul care crede ca AUGSBURG-ul e ca oricare angajator de pe piata si cu avantaje dar si cu bube in cap – Despre firme: Augsburg Sper ca v-a placut. Urmeaza partea ce mai „petrecareata” a experientei mele de jobbing, insa nu si cea mai fericita din punct de vedere financiar – Heba Autotrade. Andrei KIP IN TACI]]>

Comments

comments

  0 comments for “Amintiri de pe la joabe – azi AUGSBURG INTERNATIONAL – ep. 2

  1. Pingback: Tweets that mention Amintiri de pe la joabe – azi AUGSBURG INTERNATIONAL | Parerile Artistului in Blogosfera -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *