Ne luptam ca razboinicii – Jurnal de tatic ep. 71
Sal’tare
Va intrebati ce putem face noi, trei baieti cucuieti seara?
Iata asa ceva – LUPTA CU PISTOALE!
Andrei
KIP IN TACI
|
17
May , 2012 Thursday |
Parerile Artistului in BlogosferaOpinii despre blogosfera, film, teatru, muzica, munte si mahalaua blogosferica. |
căutare personalizată
|
Sal’tare
Va intrebati ce putem face noi, trei baieti cucuieti seara?
Iata asa ceva – LUPTA CU PISTOALE!
Andrei
KIP IN TACI
Sal’tare
Odata cu venirea vremii frumoase am reinceput sa batem parculetele, locurile de joaca si parcurile mari. Inevitabil interactionam si cu alti parinti. Si cu totii se mira de capacitatile fizice si intelectuale ale lui Matei, la cei doar 2 ani si jumatate si 84 de cm pe care ii poseda. Si cand le spun tuturor ca noi datoram toate aceste lucruri faptului ca l-am dus pe Matei la cresa de la 1 an si 8 luni, vad ca lumea stramba din nas. Sigur ca daca vorbim de cei cu posibilitati financiare reduse, e de inteles. Insa nu ii inteleg sub nici o forma pe cei care “au de unde”, dar prefera sa il lase acasa cu mamaie sau vreo bona.
OARE nu inteleg nici unul din acesti parinti, ca SOCIALIZAREA si RELATIONAREA in societate este un lucru care se invata greu si trebuie rabdare multa? Iar daca o porneste asa devreme, este posibil sa o poata porni cu dreptul in muuulte din actiunile viitoare. Nu inteleg multi ca succesul unui om matur, depind mai bine de jumatate de ACEST INCEPUT.
Sigur, cel mai hilar a fost un parinte aproape naiv, care mi-a replicat:
PAI SI DE UNDE STIU EU CA EL SE VA FACE AGENT VANZARI SAU DIRECTOR DE MARKETING, CA SA AIBE NEVOIE SA INVETE SOCIALIZAREA INCA DE PE ACUM!
Raspunsul a fost cam asa:
Nu tre’ sa fi fratele meu vanzator sau director de marketing, ca sa ai nevoie sa fii specialist in socializare sau relationare. Trebuie sa fii doar OM. Si indiferent ca esti gunoier sau sef la NASA, mai bine de jumatate din timpul in care profesezi, tu COMUNICI. Iar diferenta intre tine si cel de langa tine, care face EXACT acelasi lucru si poate la fel de eficient ca tine, o va face modul in care iti comunici rezultatele sau eventulele probleme. Iar daca un copil, va invata inca de pe acum “jocul conexiunilor” in dilogul cu ceilalti are deja MUUULTE USI DESCHISE.
Asa ca dragii mei, oferiti-le un cadou pentru care sa va multumeasca toata viata. Oferiti-le cel mai frumosi CADOU al acestei lumi – COMUNICAREA!
Andrei… ![]()
KIP IN TACI
Surse imagini – Copilul.Ro & Mihai Daniel
Sal’tare
V-am mai povestit eu si alta data despre faptul ca mie imi place sa imi rasfatat feciorii, insa mi se pare ca si a-i rasfata tot timpul, nu e chiar bine. Si ca in dezvoltarea lor, pentru un echilibru, au nevoie si de lectia ordinii si a disciplinei.
Ei bine, doar in ultimele doua saptamani am intalnit patru oameni care mi-au replicat:
LASA-I MA SA SE RASFETE SI SA ISI ALEAGA SINGURI CE VOR SA FACA, POATE OPTICA LOR VA FI ALTA SI POATE EI VOR FI CEI CARE VOR GASI REZOLVARI LA PROBLEMELE PE CARE NOI AZI INCA NU LE-AM REZOLVAT!
Asa ca m-am oprit si am inceput sa ma gandesc la acest lucru si sa imi pun si (de ce nu!) sa va pun cateva intrebari:
Eu am pus intrebarile, acum astept cu mare drag sa discutam pe marginea subiectului. daca gasiti si linkuri care trateaza subiectul, nu va sfiiti sa le aduceti. ba mai mult. Daca aveti carti despre subiect, m-ar bucura sa oferiti citate care trateaza si lumineaza, macar partial problema asta!
Andrei
KIP IN TACI
Sal’tare
In perioada Craciunului am avut 2 saptamani de concediu si m-am bucurat din plin de ele, petrecandu-le cu familia mea cea mica si frumoasa. Si printre toate intamplarile de atunci, am gasit si un pic de timp sa scriu rapid, ce simt, in timp ce il leganam pe picioare pe Ionut sau in timp ce ma jucam cu masinutele cu Matei. Iata cum suna:
***
Dupa cum va spuneam zilele trecute, sunt in “vacanta” ca pe vremea scolii (2 saptamani) si ma simt tot ca atunci. Miroase a mancare, facem curatenie, batem covoarele si parca simtim intr-adevar venirea acestei sarbatori.
Sigur ca acum Craciunul este muuult mai intens pentru noi, din perspectiva “mosilor” care vom fi. E o alta dimensiune a acestei sarbatori pe care o descoperim acum si de care invatam sa ne
bucuram.
Si mai e ceva magic in acest Craciun. Familia noastra incepe sa capete personalitate. Seara avem cel putin un moment de tandrete impreuna toti patru si in fiecare zi ii invatam pe Matei si pe Ionut cum sa IMPARTA. Sigur ca nu ne reuseste decat foarte putin. Insa parinti fiind, ne-am obisnuit usor, usor, cu faptul ca mititeii invata incet si putin, dar sigur.
Gata, va las. Fug sa bat covoarele!
***
Si le-am batut de le-a durut.
Va pupam dulce si mai am cateva scrieri de atunci, pe care vi le voi arat tot saptamana asta.
Andrei
KIP IN TACI
Sal’tare
Asa cum v-am obisnuit in perioada asta a anului eu intru in concediu, destul de devreme. Si iata-ma si de data aceasta “pensionar cu acte in regula” sau (asa cum faceau colegii misto de mine) “lauza masculina”.
Si prima aventura a acestui concediu a fost “impodobirea bradului” impreuma cu Matei si Ionut. NU VA SFATUIESC! E ca si cum ai vrea sa aprinzi focul la gratar cu nitroglicerina. Matei avand deja experienta impodoborii bradului de la gradinita nu a vrut sub nici o forma sa auda ca nu il las
sa puna globuletele si celelalte acareturi in pom. Insa fiind nerabdator, ca ori copil de 2 ani juma’, evident ca nu s-a gandit si la “aspectul estetic” al bradului. Asa ca bradul nostru are toti bradutii rosii undeva jos, toate stelutele in varf, globuletele albastre ar fi vrut sa le puna pe toate pe o creanga, insa nu aveau loc, asa ca a fost dragut si a pus 6 bucati pe doua crengi.
Probabil va intrebati ce faceam eu in acest timp? Evident ca stateam
cu Ionut in brate (ca mami noastra, Livia, saracuta era captiva in bucatarie cu toate mancaricile de facut). Pai pe Ionut il tineai cu o mana, dar cealalta? Cu cealalta mana incercam sa mai salvez ceva din dezastrul facut de Matei in pom. Asta daca nu trebuia sa prind cate un globulet pe care tot Matei il scapa din mana sau sa salvez vreun globulet din gura lu’ Ionut, aflat acum la varsta la care crede ca toate’s de mancare!
Gata va las ca au adormit si fug sa gust si eu macar jumatate de ora de liniste! Va pup dulce si va astept cu drag comentariile!
Andrei
KIP IN TACI
Povestea incepe in tommna lui 2006. Dupa ce in facultate scrisesem destul de mult la o revista de cultura, cu texte aproape la fel ca pe blog, dar cu mult mai multa “poezie” si dupa ce facusem un Jurnal, doar cu gandul de a cuceri o fata, care era si este inca profesoara de romana, am zis ca tre’ sa incep sa scriu periodic undeva. Iar agendele sau caietele nu mi se pareau deloc o idee buna, pentru ca imi doream si interactiunea cu un public, care sa imi spuna daca e OK ce scriu sau nu. >>>Restu AICI