„Il cheama Luca…”

Stiu ca nu e cea mai buna poza facuta, insa credeti-ma ca nu e un „model” foarte rabdator. Fuge foarte repede din cadru. Insa atunci cand vrea, stie sa se relaxeze foarte frumos. Iata-l aici intr-o pozitie mai mult decat relaxanta si parca spunand:
PLEACA BAI JMECHERE DE ACI ! NU VEZI CA MA BRONZEZ LA BEC ? Sau mai poate exista un moment: Dupa amiaza, cand toropeala e la loc de cinste, cand gainile se scalda in praf, cand cainii nu mai au puterea sa latre la intrarea unui strain in curte, ci doar sa maraie. Ei bine in aceste momente Luca fuge langa casa, la umbra, pe cimentul racoros si se intinde ca un veritabil motan. Sunteti curiosi cum arata ? Cam asa…  Dar toropeala trece si odata cu venirea serii apare iar cheful de joaca. Asa ca mandrul nostru atlet, fuge la cantzarola cu grauntze pentru pisici, baga bine la stomacel, da cu nasul prin farfurioara aia mica cu laptic si apare cu nasul alb, in mijlocul gradinii. Cu sigurantza ca una din fetele din casa sau curte se va gasi sa il mustruluiasca un pic, ca sa iasa de acolo si sa nu mai rupa frumusete de flori. Asa ca suparat ca a fost izgnit din gradinita, vine la jucaria lui facuta dintr-un fir de ata si un somoiog de hartie.Iata-l in exercitiul actiunii…  Cam atat despre noul personaj al blogului meu, Luca ! Uite si melodia promisa: P.S. Am uitat sa va spun ! E oltean de la Caracal… asa ca nu-l suparati ca va rupe in doua ! Andrei… 😉 KIP IN TACI

8 răspunsuri la „„Il cheama Luca…””

  1. Pingback: Pisoiul blogosferic se intoarce ! » Artistu’ zice ca…

Lasă un răspuns