Iarna mea de acum si de atunci

zapada iarna


Daca este ceva care ma duce intotdeauna atunci cand o vad cu gandul in copilarie, aceasta este zapada. Sunt undeva pe final de Ianuarie 2021 si ninge minunat in Bucuresti. Sigur „minunat” e un fel de a spune.

Eu ma bucur ca vad fulgi in aer. A fost o lapovita care a dat in ninsoare. Si nemaiavand zapada in general, putinele ninsori pe care le vedem venind si asternandu-se pe masini sau pe ramurile copacilor, parca ma fac sa fiu optimist.

Imi aduc aminte de derdelusurile copilariei, de gheata pe care ma jucam in satul bunicii. Imi aduc aminte de acele partide frumoase de pescuit la copca, pe care le-as putea retrai acum pe Lacul Morii , langa casa, dar uite caau disparut si frigurile de alta data. 

Este posibil ca unul din motivele pentru care imi plac aceste lucruri sa fie si faptul ca sunt nascut in Februarie.  Asa ca toate elementele iernii gen ninsoare, gheata, acel alb imaculat superb ma duc INSTANT in iarna din copilarie.

Sigur ca o data cu incalzirea globala acestea vor ramane doar in sufletul si in mintea mea de copil batran (sa zicem), dar eu inca sper ca omenirea in general o sa isi revina la creierii capului si ca ne vom trezi din nou cu macar anotimpuri partiale ca pe vremuri.

Adica sa avem verile caldura, incepand cu luna iunie. Iernile sa aibe parte de frig si sa inceapa asa cum este normal de la sfarsitul lui Noiembrie pana la sfarsitul lui Februarie.

 Inca stau in masina si ma minunez de frumusetea zapezii si am scris aceste randuri tocmai pentru a nu pierde farmecul momentului, desi DA… suntem in Bucuresti si nu prea ai de ce sa te bucuri de vreun farmec special al zapezii…. care de fapt maine va fi o „mizerie” a Bucurestiului. 

Lasă un răspuns