Un dinte, da' nu impotriva! Primul…

… sa speram ca si Ultimul, macar pana pe la vreo 50 de ani!

Sal’tare Am 34 de dragii mei si de vreo 20 de ani merg la dentist, din clasa a VIII-a. Ei bine de atunci si pana acum m-a ferit bunul Dumnezeu sa imi scot vreo masea si nu am decat plombe sau lucrari puse pe pivoti. Insa aseara cu mare regret a trebuit sa ii spun La revedere unei masele de minte cariate. Si experienta nu a fost deloc una placuta. Saraca doctorita m-a vazut cam speriat si cam suparat. A incercat ea in fel si chip sa ma imbuneze. Mi-a povestit, ceva ce stiam deja de la cumnatul meu (si el tot stomatolog), ca maselele astea de minte in evolutia noastra viitoare vor disparea, ca ni se micsoreaza gura sau ceva in genul asta. Bine hai zic eu. treaca, mearga SA TRECEM LA TREABA. Si urmeaza partea nasola. Vine doctora, dupa ce mi-a facut anestezia, cu scula de extractie, care parea un patent din ala facut de tataie la tara cu care smulgeam noi copitele la porci cand ii taiam. Si s-a apucat cucoana sa traga. Mie imi venea sa ii spun:
Vezi daca nu n-ai perpelit-o putin cu arzatorul, ca pe porc, nu iese!
In acelasi timp imi venea sa o bat pe doctorita. Tragea acolo de zor si mie mi se parea ca imi smulge tot capul. Ba si se simtea tare cum trosnea maseua. Dupa aceea iesit cu chiu cu vai si era saraca foarte cariata nu mai putea fi salvata. Insa cu parere de rau la momentul primei mele extractii doctorita mea stomatoloaga a primit ceva „carne”. Ce sa ii faci, sunt si eu tot un „copil mare” care plange cand se loveste la degetul mic. Cred ca ar trebui sa pun asta si in Jurnalul de tatic, sa nu faca si Matei sau Tibi ca mine, la varsta problemelor cu maseua de minte. P.S.1. Miruna, oare asa iti zic si pacientii carora le faci extractii? – :)) ))) P.S.2. Ete inca unii care incearca sa ma linisteasca – Realitatea – Organe inutile. Da poate eu vreau sa ma fac mamut ma! – :D Andrei KIP IN TACI Sursa imaginii – Ivory – Clinica DentFix]]>

Comments

comments

  6 comments for “Un dinte, da' nu impotriva! Primul…

  1. august 9, 2013 at 10:19 am

    Mie mi-a zis o pacientă când a venit la a doua extracţie că speră că nu mai fac ca „data trecută”, când m-am urcat cu un genunchi pe pieptul ei \:d/
    normal că niciodată n-am călărit niciun pacient. Dar imaginaţia omului pe scaunul ăla al nostru o ia razna.
    Mă bucur c-ai supravieţuit.

  2. artistu
    august 9, 2013 at 12:25 pm

    Te si vad ca in poza asta – http://thumbs.dreamstime.com/x/dentista-sexy-15102204.jpg
    ***
    Dar neaparat asa in fustita scurta! – :)) )))))))))

  3. Kuvinte
    august 9, 2013 at 12:27 pm

    Fir-ar sa fie de masea de minte.Am ajuns si eu din cauza ei pe scaunele bazaitoare(asa le numesc eu).
    Cand vine vorba de stomatolog la mine se instaleaza toate cele,frica,panica,emotie.Si nu pun in calcul faptul ca merg tot timpul pe maini sigure si ca am un medic stomatolog in familie.
    Cred ca senzatie de eliberare de dupa stomotologie,e inegalabila.
    Noroc si sanatate!Sa trecem pe acolo doar sa-i felicitam pentru lucrurile frumoase pe care le fac!

  4. artistu
    august 9, 2013 at 12:53 pm

    Bine spua. Si la mine in primii ani cand ma duceam, tot asa parca mi se zbarlea pielea cand auzeam sunetul „bazaitoarei”! Insa dupa vreo 5 ani eram deja prieten cu acel aparat.
    Dar confirm, chiar si acum dupa atatia ani de scaun stomatologic, de fiecare data cand ies de la stomatolog, ma simt eliberat. Deci frica aceea din copilarie, inca nu a disparut. E doar latenta si ascunsa!
    Sa speram ca vom trece pe la ei doar pentru controalele periodice! Toate cele bune! – ;)

  5. august 9, 2013 at 3:52 pm

    Nu cred că o să pot vreodată să fiu prieten cu vreun aparat dintr-un cabinet stomatologic! Brrrrrrrrrrrrrrr!

  6. artistu
    august 20, 2013 at 9:48 am

    Eee, la nevoie sa vezi cum te faci tu prieten cu el. Insa eu iti doresc sa nu vezi medicul stomatolog, decat din 6 in 6 luni la controalele periodice!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *