Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Giulestiul in care ma voi muta curand, imi trezeste seara cand plec acasa pe Mitza mea, dorinta de a-mi reaminti de mahalalele vechi si de felul cum convietuiau cetatenii ei. Sigur ca diferente de existenta si de socializare nu exista prea multe. Oamenii simt nevoia sa strige inca peste gard la vecin, chiar daca acum gardul nu mai este unul de o schioapa si subred, ci din PVC sau sarma sau ciment. Exista inca acel (des intalnit la tara) “salut” omniprezent, chiar daca l-ai mai vazut pe omul respectiv de 17 ori pe ziua respectiva. Sigur ca tot acum nu-ti mai poti permite sa fi un anonim, asa cum poti face la bloc, unde poti ramane un strain ani buni de zile, intrand seara tarziu in bloc si iesind dimineata devreme. Nu zic ca nu poti incerca asta si la curte, insa sunt mai mult decat convins ca va exista macar un vecin si macar odata, “intamplatoare” in care sa vrea un serviciu sau in care sa doreasca un raspuns la o intrebare, chiar si seara foarte tarziu sau dimineatza foarte devreme. In mahala nu poti trai anonim sau cel putin asa vad eu lucrurile ! I recunosc act pot de senin, ca imi place acest fel de a fi ! E unul in care am crescut si in care m-am format. E ideea de cartier pe care o aveam in visele copilariei si care acum s-a implinit.
Imi place cand sambata dupa amiaza se aude din curtea vecina melodiile vechi ale unui bunic, care le asculta dupa discurile lui din tinerete, la un pick-up pe care nu are chef sa il shimbe cu o combina cu MP3 player, nici in ruptul capului. Si il inteleg de ce nu vrea ! Nu as putea asculta Jean Moscopol sau Cristian vasile, cu melodiile lor interbelice fara fasaitul caracteristic al acului de pick up care zgarie discul.
In partea cealalata am o vecina innebunita dupa flori. Si ieri mi-a adus aminte de o combinatie de flori pe care nu am mai vazut-o decat la tatal nasului meu, caruia ii spuneam (asa cum probabil si voi le spunetzi) “nasul batran”. Ei bine “nasu meu batran” avea obiceiul sa planteze un gradinita lui ortanse si crini combinati in aceeasi parcela. Si la vremea aceea nu intelegeam de ce face asta. Sigur ca anu eram nici un fin observator a ceea ce se intampla in jurul meu. Dar uite ca azi la destui ani de la acel moment, am inteles de ce ! Pentru a obtine un miros echilibrat. Mirosul crinilor e mereu frumos, dar greu si innecacios. Asa ca parfumul discret al ortanselor, vine ca o contragreutate in aceasta “compunere”.
Stiti la ce ma duc cu gandul cainii latrand seara ? La ulitele satului bunica-mii, iarna, cand nu era nici tipenie de om pe afara si la casele aceluiasi sat, din care ies fumurile ca niste cobre dansatoare. Iar al dilea gand este catre mahala ! Si nici nu concep seara fara latraturile acestor “azori” ai curtilor. E misto ! Ca in felul asta stii ca vin si stii unde sunt oamenii care tocmai au coborat din autobuz sau tramvai.
I’auzi ! Asta e de la Blondu’ ! Au coborat oamenii in statie. Au ajuns la nea Ion, ca se aude ala micu’ chitzaind prin curte
Grupul de muncitori, proaspeti iesiti din schimbul doi, acu e la bar, ca se aude tomberonezul lu’ tanti Cati rupand gardul. De acolo, incep sa se auda itinerariile desfacandu-se si pe mai multe strazi, dupa concertul micilor patrupede. Gata aci inchid postul ca au ajuns si ai nostrii si ale nostre acasa. Fug sa ii vad si sa mai vorbim si promit sa mai revin cu povestiri din mahalua Giulestiului !
Si oare cum sa inchei io ami bine, decat cu HAI RAPID !

Andrei…
KIP IN TACI

Similar Posts:

None Found