Jos #CiumaRosie – 6 martie 2018, Palatul Parlamentului

De ce 6 martie. Cum ne-am infectat cu #ciumarosie in 6 martie 1945. Istoricul Ecaterina Suciu ne-a facut o scurtă descriere a evenimentelor din 6 martie 1945. Este un text interesant care ne explica și multe dintre lucrurile de astazi. E important sa aflati aceste lucruri ce tin de istoria noastra. Va incurajam sa DISTRIBUITI masiv acest istoric al datei de 6 martie ca text la distribuirea evenimentului. Impreuna putem inchide cercul luptei anticomunism inceputa acum 73 de ani de REZISTENTII din munti. In 6 martie 2018, noi, REZISTENTII urbani anti coruptie, putem desavarsi aceasta lupta lunga. ————————————— Pe 6 martie 2018, se împlinesc 73 de ani de la instaurarea la București a primului guvern pro-comunist! Anume la această dată se începea cea mai neagră perioadă pentru România şi pentru români. Sub presiunea șantajului forțelor sovietice care amenințau cu neretrocedarea nordului Ardealului către România unui guvern care să nu fie democrat,or, în viziunea lor asta însemna un guvern ostil rușilor, a fost instalat primul guvern pro-comunist din istoria țării, condus de Petru Groza. Comunismul s-a instaurat în România treptat, marcat printr-un șir de evenimente ce au avut loc începând cu data de 24 februarie 1945 când “Scânteia” publică pe prima pagină un manifest prin care îndemna populaţia capitalei şi pe locuitorii din Ilfov să ia parte la o manifestaţie organizată de Frontul Naţional Democrat în Piaţa Națiunii. Ca rezultat capitala este împânzită de simpatizanţi ai Frontului Naţional Democrat condus de Vasile Luca ( Luka László) care de fapt era o acoperire a Partidului Comunist Român. În Piaţa Unirii, manifestanţii strigă „Vrem guvern FND!“, „Vrem să ne conducă muncitorii!“, „Jos Rădescu!“, „Jos fasciştii!“, „Moarte reacţionarilor, moarte trădătorilor!“. Treptat, demonstraţia devine violentă. Aceste manifeste stradale erau coordonate de către comuniști și ținute sub observație de către sovieticii infiltrați peste tot și organizate cu scopul de a destabilize situația din țară. Se trag focuri de armă dinspre şi înspre protestatari. Asemenea acțiuni au loc și în Craiova, Timișoara, Brașov, unde sunt înregistrați morți și mulți răniți. În mersul acestor proteste regăsim stilul specific comuniștilor. Adică, organizau manifestații pe care tot ei le boicotau, după care acuzau autoritățile de haos și vărsare de sânge. Numărul victimilor și celor răniți a stărnit furia populației care acuza guvernul de declanșarea unui război civil. Premierul Nicolae Rădescu susţine, la radio, o celebră cuvântare: „Cei fără patrie şi fără Dumnezeu, conduşi de doi venetici, Ana Pauker şi ungurul Luca, au hotărât să înece ţara în sânge“. Acesta fiind catalogat de către istorici ca ultimul discurs public anticomunist din România pentru mai bine de 45 ani. A doua zi, 25 februarie, un grup format din oamenii Kremlinului (Petru Groza, Gheorghiu-Dej, Lucreţiu Pătrăşcanu, ș.a) semnează un apel adresat regelui Mihai prin care cer demisia guvernului Rădescu. La numai 2 zile de la declanșarea acestor evenimente în București sosește Andrei Vîșinski, adjunctul ministrului sovietic de Externe, Veaceslav Molotov. Tot el a fost Procuror General al Uniunii Sovietice între 1935 și 1939, în timpul sângeroaselor epurări staliniste. Acest personaj în literatura istorică română mai este numit și ”pumnul lui Stalin în România”. Conform relatărilor martorilor evenimentului, Vîşinski imediat de cum a ajuns în capitală a cerut audiență la Regele Mihai în aceeași seară pentru a-i transmite un comunicat de la Moscova. Emisarul Moscovei i-a comunicat Suveranului României că este trimis de guvernul sovietic pentru a impune, fără întârziere, „restabilirea ordinii democratice” Întrevedere care s-a încheiat cu un ultimatum bătut la propriu cu pumnul în biroul regal.” Aveţi exact 2 ore şi 5 minute pentru a face cunoscut poporului că generalul Rădescu a fost demis. La ora 8 trebuie să informaţi despre numele succesorului său”. Cel propus de către ruși era Petru Groza, reprezentantul Frontului Naţional Democratic. Între timp la București și în comunele din prejmă sosesc din Moscova tot mai multe unități NKVD, fiind estimate la peste 4000 persoane și zeci de tancuri sovietice staționate în Piața Palatului. În ziua de 4 martie, la ora 12.45, după ce Regele făcuse demersuri semnificative, dar fără prea mare rezultat, în direcţia lui Groza, Vîşinski întăreşte:„Anularea mandatului lui Groza va fi considerată de guvernul sovietic drept un act ostil“. Şi, ca argument suprem, există deja cinci-șase divizii sovietice staţionate în Bucureşti, plus altele care pot intra oricând în oraş. În data de 2 martie, Regele i-a convocat în audiență pe cei mai importanţi lideri ai vieţii politice, înercând împreună să găsească o soluție. De fapt, el spera la un sprijin din partea aliaţilor– Statele Unite şi Marea Britanie. Reacţia a constat în aceea că reprezentanţii acestor puteri la Bucureşti i-au sugerat să accepte propunerea sovieticilor, cu condiţia ca Petru Groza să formeze un guvern în baza principiilor democratice.. În aceste condiţii, în seara zilei de 2 martie, Regele Mihai I l-a desemnat pe Petru Groza noul prim-ministru, trasându-i acestuia misiunea de a forma noul executiv. Groza a început negocierile cu partidele politice încă din noaptea aceea. Astfel,marți,la 6 martie, Groza şi miniştrii săi depun jurământul înaintea regelui Mihai I, primului guvern pro-comunist din istoria României care a dus treptat la nimicirea democraţiei şi statului de drept în România. Născut pe 7 decembrie, 1884, la Hunedoara, Petru Groza a fost prim-ministru în primele guverne comuniste al României, între 1945 și 1952. Ca orientare politică Groza nu era comunist, dar primise conducerea guvernului pentru a înșela opinia publică românească, dar mai ales cea internațională pentru a evita declanșarea unor reacții negative a asociaților anglo-americani. Reprezentantul S.U.A. în Comisia Aliată de Control, generalul Schuyler, descria astfel situaţia din România de după instaurarea guvernului Groza: „Actualul guvern român este un guvern minoritar, impus naţiunii prin presiuni sovietice directe. Acest guvern este dominat de partidul comunist român, care reprezintă, probabil, mai puţin de 10% din populaţia românească. Marea majoritate a poporului român este profund naţionalistă şi se opune energic sistemului comunist sub orice formă ” Petru Groza prelua şefia unui executiv ce urma să lichideze Regatul României şi să instaureze în loc,haosul și fărădelegile după bunul plac al unei grupări străină de idealurile și năzuințele poporului român… Astăzi, la 73 ani distanță de la acest eveniment, asistăm la același film. Prin clasica manipulare mediatică,diverse tertipuri politice,formarea partidelor satelit la cârma țării au ajuns indivizi care nu sunt decât o reminsceță a comunismului ce nu-și doresc evoluția acestei țări. Ne-au divizat în ai ”noști” și în ai ”voștri”. La fel ca și predecesorii lor batjocoresc fără nici o jenă instituțiile statului și cetățenii ei arucând țara înapoi în comunism. Diferite categorii sociale, chiar și etnice sunt asmuțite una împotriva celeilalte. Suntem în Anul Centenarului ! La 1 Decembrie 1918 românii s-au unit în cuget și ideal în patria România Mare. După 100 de ani de la marele eveniment, într-o Românie ce se face tot mică cu zeci de mii de oameni ce-și părăsesc demoralizați țara, vorbim tot mai mult de Marea Dezbinare. După ce pe 21 februarie, în plenul Senatului, coaliția PSD-ALDE-UDMR a dat vot negativ proiectului de lege privind obligarea autorităților locale de a monta steaguri tricolore pe bulevardele principale, la orașe și pe străzile principale la sate, cu ocazia Zilei Naționale, nu m-ar mira să ajungem a sărbători-23 august,”Ziua eliberării României”. Să nu uităm că: ” Istoria nu uită, nu iartă”. Iar ignoranța și pasivitatea civică atât de convenabilă actualei guvernări o să ne coste foarte scump! _________________ ISTORIC, Ecaterina Suciu, Chisinau ]]>

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *