Fabrica de complimente

Imi aduc aminte ca prima data cand am dat cu „nasul” de scris era pe la vreo 14 – 15 anisori. Scriam diverse prostii, gen textele din „oracole”. Dupa aceea am inceput sa fac poezii, ca doar eram adolescent si erau pururi indragostit.

Tot cu poezii mai faceam si putini banuti. Le faceam prietenilor care vroiau sa rupa inimile fetelor. La un moment dat chiar visam sa imi fac o revista cu „texte de agatat gagici” (ce sa ii faci, internetul inca nu aparuse). Anii au trecut si mi s-au mai linistit si hormonii.

Asa ca m-am apucat de scris proza. Texte scurte despre nimic si orice. Le adunasem intr-o agenda (un fel de „blog cu pixul”). Dupa ce mi-am luat calculator unele din aceste texte le-am trecut si in format digital.

Multe dintre acele texte erau despre persoane sau personaje dragi. Dupa ce mi-am fcaut blogul si dupa ce mi-am creat un stil m-am reintors la povestile despre oameni frumosi. DE ce o fac?

  • Pentru ca imi place zambetul oamenilor
  • Pentru ca imi place sa le arat oamenilor atribute pe care le uitasera sau pe care nu si le descoperisera nicioadata
  • Pentru ca imi plac oamenii optimisti si la randul lor, ei sunt izvorul meu de optimism si buna dispozitie

Si daca nu stiti despre care texte vorbesc am sa va reamintesc eu cateva dintre ele, la care tin cel mai mult – Varul DaniNenea Mesteru’Traian Tandin si Andra Dumitrescu.

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – Elite NLP

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*