DUMNEZEU… intre A FI si A NU FI!

Sal’tare Inginer fiind si iubitor de fizica si matematica, ai putea spune ca Dumnezeirea nu ar trebui sa fie chiar unul din subiectele favorite ale sufletului meu. Insa tot citind diverse intamplari de viata ale unor fizicieni vechi si ale experientelor lor parca incepi sa iti pui intrebari. Dupa o vieta intreaga de renegare a ideii de „forta energetica” dincolo de puterea noastra destul de limitata de a intelege logica functionarii Universului, au ajuns sa spuna DA, EXISTA. Eu m-am hotarat sa scurtez drumul. Adica? Adica sa pornesc de la premiza ca Dumnezeu exista. Sigur, nu asa cum il zugravesc Biserica sau Biblia, ci mai degraba ca o forta energetica cu tendinta de echilibrare a tuturor proceselor care se intampla pe Pamant. Daca vreti, ca un fel de „mediator de reactii”. De ce cred ca este bine asa? Din doua motive:

    1. Scap de consumarea energiei de a-mi demonstra mie si celorlalti, ca EL nu exista, desi intamplari stranii, pe care le putem considera „dovezi” apar tot timpul. Si atunci prefer sa caut dovezi ale existentei LUI in tot ce se intampla in jur
  • Si
  • Credinta in acest DEMERS creeaza in mine o doza de speranta, pe care o pot folosi cu mare succes in toate celelalte activitati ale existentei mele zilnice. Si faptul ca eu cred cu tarie intr-in demers pozitiv, cred ca atrage asupra mea si asupra celor care imi sunt aproape, energii pozitive, traduse prin incredere, optimism si tarie de caracter
  • Sau poate vad eu lucrurile diferit de aici din baricada mea optimista. Daca voi vedeti altceva de la geamul vostru, va invit sa va simtiti liberi sa va exprimati ideile. Cine stie ce vom descoperi discutand unii cu altii despre acest subiect. Andrei KIP IN TACI Sursa imaginii – Descopera.ro]]>

    Comments

    comments

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *