Dispare copilaria…

  • Pierdem locurile in care copilaream
  • Pierdem ursuletul cu care dormeam cand eram mici
  • Pierdem oamenii care ne faceau sa ne simtim copii (bunici, matusi, unchi, parinti) si ne dam seama de abia acum de greutatea rolului de adult/parinte. Si e greu sa facem trecerea, pentru ca e greu sa renuntam la putinul de „rasfat” de care mai aveam parte
  • Pierdem libertati. Insa ar fi mai bine ca aceste pierderi sa le consideram „renuntari”, sa le trecem prin filtrul sufltului si sa intelegem, ca asa e NATURAL. De ce sa renuntam SINGURI? Pentru ca daca le vom considera „pierderi”, vor creste in noi frustrari, care ne vor impiedica sa fim niste ADULTI MATURI si niste PARINTI GRIJULII
  • Andrei KIP IN TACI ]]>

    Comments

    comments

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *