Care-i CHEIA?

Cand am ajuns acolo, eram atat de impresionat de tot, ca imi venea sa le spun tuturor salut, dar stiam ca „nu se face”. Asa ca doar le zambeam pe strada, pana cand unul din colegii de serviciu mi-a spus: SA STII CA OAMENII TE IAU DREPT CIUDAT. NU LE MAI ZAMBI, CA NOI NU AVEM ACESTE OBICEIURI! Si am descoperit dupa aceea ca intr-adevar cam asa era. Ei aproape ca nu-si intersectau privire cu privire pe strada. Si nu in ultimul rand un vechi amic care a stat prin Finlanda ceva timp, mi-a spus ca a ramas impresionat cat de fericiti i s-au parut finlandezii cand a ajuns acolo. Si lua si el parte la acel „continuu festival al bunei dispozitii”, zambind si el la randul lui. Sigur ca la el bucuria era deplina, pentru ca toate ii mergeau ca pe roate fata de Romanica. Transport, plati, cumparaturi, etc. Insa in timp si-a dat seama ca toate erau ca un fel de lectie invatata, avand titlul NOI SUNTEM FERICITI. Deci stilul nostru de a trai, a iubi si a ne exterioriza e mai bun? Creeaza relatii, sentimete si legaturi mai puternice? Cu siguranta NU. Si noi si ei gresim fiind extremisti. Noi (est-europenii / latinii in general) gresim visand si iubind de foarte multe ori „fara plasa de siguranta” si „traind ca tiganii” (mancam ce avem azi si vedem maine ce mai facem), iar ei gresesc uitand ca viata e facuta si pentru „riscuri” sau „nebunii”, care sa ne faca sa iesim din zona de confort si „sa exploram tinuturile virgine ale sufletului nostru”. Ca si concluzie, ceea ce spun e sa nu uitam sa fim CUMPATATI si ECHILIBRATI! Andrei KIP IN TACI]]>

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *