Amintiri… cu un Orasel

Si astazi am venit aici pe blog ca sa pun si cateva din acele „amintiri”. De ce o fac? Pentru ca nu vreau sa le pierd. Cine stie cum se pierd. Asa, scrise fiind in Jurnalul meu on-line le pot reciti si la batranete sau le pot citi si baietii nostri cand vor fi mari.
  • Prima si cea mai pregnanta amintire, e groapa imensa in care se incepea constructia statiei de metrou Brancoveanu. Parea un vulcan viu care ar fi putut inghiti totul in jur. Si oamenii mici cat niste furnici… si camioanele imense care pareau de jucarie cand intrau acolo… si mai ales Oraselul „vecin”, care parea un copil naiv care se uita la un Urias
  • A doua ar fi amintirea primei dati cand m-am dat cu tata pe montagne russe. Am simtit ca imi explodeaza corpul de la atata adrenalina
  • Asa ca ca acum o saptamana cand m-am dat prima data cu acelasi tip de montagne russe am simtit ca parca s-a inchis un cerc si imi venea sa ii pup pe baieti, mai tare decat orice mamica super-pupacioasa
P.S. Ia uite bai baiete, si eu care credeam ca nu am nici o amintire importanta cu acel colt de Bucuresti. Mini-Vacanta placuta de 1 Mai sa avem cu totii! Andrei KIP IN TACI ]]>

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *