Dovlecii cu lumina! – Jurnal de tatic – Ep. 97

Sal’tare
Imi aduc aminte ca in copilarie, dupa adunarea porumbului de pe camp, taierea cocenilor si aducerea acasa a dovlecilor era o placere pentru noi copiii sa taiem dovlecii, sa scoatem semintele si sa le punem la uscat sus pe soba, iar in unii din dovleci sa punem lumanari si sa facem felinare. Cred ca prima data cand am vazut asta era prin 87-88 si era facuta de unchii mei. Nu stiam pe vremea aceea de Halloween. De abia prin anii ’90, dupa ce au inceput sa vina filmele americane am vazut. Astazi „Halovinu” pare ca a innebunit intreaga societate consumerista si ne-a adus un nou motiv de cheltuit banutii. Nu sunt suparat pe ideea asta, pentru ca influentele sunt inevitabile, intr-o societate in care informatia poate ajunge de aici pana in America intr-o secunda. In anii trecuti eram un adept al traditionalismului. Insa mi-a trecut. Si drept dovada uite ca si la noi in casa copiii s-au jucat cu dovleci si s-a costumat in fantome. De ce?
Simplu:

Pentru ca nu mi se pare corect, ca din cauza viziunilor mele traditionaliste, copiii mei sa ajunga sa frustrati ca nu au parte de aceleasi bucurii ca si prietenii lor. Plus ca acea bucurie a crearii acelor felinare din dovleci, acea agitatie a costumarii in fantome, dragoni sau mai stiu eu ce alte personaje, a umplut casa de o vibratie si o bucurie tare placuta. E un sentiment asemenator cu cel de Craciun. Sigur ca diferit, insa asemanator si cred ca piticii nostrii chiar merita acest lucru exact inaintea vacantei de saptamana viitoare.

Iata dovada „nebuniei” de aseara:




Andrei
KIP IN TACI

Lasă un răspuns