Pierdem oamenii care ne faceau sa ne simtim copii (bunici, matusi, unchi, parinti) si ne dam seama de abia acum de greutatea rolului de adult/parinte. Si e greu sa facem trecerea, pentru ca e greu sa renuntam la putinul de „rasfat” de care mai aveam parte
Pierdem libertati. Insa ar fi mai bine ca aceste pierderi sa le consideram „renuntari”, sa le trecem prin filtrul sufltului si sa intelegem, ca asa e NATURAL. De ce sa renuntam SINGURI? Pentru ca daca le vom considera „pierderi”, vor creste in noi frustrari, care ne vor impiedica sa fim niste ADULTI MATURI si niste PARINTI GRIJULII