Sal’tare. Nu stiu cati dintre voi isi mai amintesc ce insemna DISKETA DE BOOT. Frate disketa aia a fost motiv de multe beri si motiv de multe agatari de gagici prin cartier. Era pe vremea cand netul era prin acel amarat de modem care caraia atunci cand se conecta, de parca ar fi mancat boabe de porumb. Era pe vremea cand lucram la facultate pe un desktop IBM, care mi se parea Dumnezeul calculatoarelor. Si cred ca atunci RAM-ul de succes era 256. Si desi era greu, imi placea ca intram in legatura cu oameni.
Azi daca ti se strica ceva la calculator ai sansa sa nu te mai vezi cu oameni. Ca totul se face prin BLUETOOTH, WIRELESS. Nici ziarul nu-l mai citesti pe hartie, ca doar de aia s-au inventat tabletele. Sigur, ca tu esti fericit, ca odata cu aparitia a doua laptop-uri prin casa, nu mai sunt nici fire. Da’ parca nici cu fiica sau cu fiul tau, nu prea te-ai mai vazut de vreo cateva zile.
Ca ei vin repede de la scoala, au mancat si ii vezi pe fiecare in camera lui. Si stii sigur cand au terminat de facut temele, ca nu iti mai poti lua nici e-mail-ul. Au dat copiii drumul jocurilor on-line si oricat de mare ar fi traficul insclus pe abonamentul tau, ei tot reusesc sa il ingenuncheze.
Vorba aceea: NU E NICIODATA NET DESTUL, PENTRU NISTE COPII HOTARATI!
Hai ca poate m-as impaca cu gandul ca suntem in era informatiei si ca e normal sa fim din ce in e mai conectati. Insa ma sperie faptul ca vad din ce in ce mai multi oameni prin cafenele sau baruri, veniti sa ciocneasca un pahar de bere si care stau la masa si butoneaza la un LAPTOP. Sau se joaca pe un telefon sau la o tableta si nu isi dau seama ca pierd un pic contactul cu realitatea si ca orele alea erau pentru comunicare cu cel din fata sa, nu pentru a sta ca strainii la masa timp de o ora sau doua si a pretinde ca „au fost impreuna”.
Gata mi-am varsat si azi naduful pe TEHNOLOGIE!
Andrei
KIP IN TACI
Revedeam zilele trecute un episod din ‘Friend’s’ în care Chandler le explica (cu un laptop în față) ce configurație belea are: 16 mega de ram :)) ))))
Am folosit diskete numai și numai pentru jocuri, sau transfer de fișiere. În schimb, al meu frate avea windows 95 parcă pe diskete și când instala, toată sufrageria era un câmp de diskete :)) )))) Râsu’ curcilor, câta mamă de răbdare :))
Mamaaa Puiule ce bine ti-ai amintit. Da frate, erau vreo 10 sau 12 diskete si stateam juma de zi sau cate o noapte intreaga sa instalez tot. Era misto ca din cand in cand ne adunam cate 3 – 4 colegi din bloc la mine sau la ei. Aduceam cu un claculator in plus… ala era BUN. Dadeam drumul celorlalte la FORMATAT si dupa aceea la instalat si noi jucam pe celalalt calculator la cate un ATOMIC BOMBERMAN (http://bit.ly/pjCTvx). Iti mai aduci aminte jocul? Doamne ce nebunie era!
Da, da :)) Asta era faza pe care-o uitasem: de fapt, nu avea destule diskete pentru kit-ul de windows si le copia/formata. Exact :)) )
Fereasca sfantul Bill Gates sa se strice a coispea discheta ca incepeai sa reciti tot dictionarul de injuraturi la adresa softului-ului si a hardware-ului.
Si totusi era frumos. Parca simteai ca instalezi un program si parca tineai ma mult la adunatura ia de fire numita calculator, pe care chiar il simteai ca o usa catre CUNOASTERE! Azi calculatoarele parca ne sunt crescute in sange. Parca nu mai stim sa le apreciem la adevarata valoare!
Da… discheta boooot… nostalgie, da mi-au placut vremurile alea, dar nici copilaria generatiei prezente nu e urata.
Da’, probabil. Insa trebuie sa gust mai mult din ea sau sa stau mai aproape de astia mici, ca sa ii vad farmecul! 😉
pune acolo la „to do list” :))
Ce pacat ca aici pe blog nu pot da LIKE ca pe Facebook!