Patima jocului sau Pasiune pentru joc?!?

Sal’tare Primul joc pe care mi-l aduc aminte din copilarie, in care puneam pasiune era jocul de Macao si dupa aceea Septica. Simteam un fior nebun atunci cand castigam si parca eram mai mare cu fiecare victorie. Aveam in acelasi timp si o doza mare de frustrare (sau popular spus „oftica”) atunci cand la un o partida de macao sau septica pierdeam. Evolutia jocurilor a trecut mai apoi prin Tabinet, 66 (sau Cruce, cum poate fi gasit mai des pe net), Remi, Whist, Canasta si Table. Parintilor mei (probabil observand si apetitul meu pentru asemenea jocuri), le-a fost teama sa ma invete Poker. Insa de asta s-a ocupat anturajul. Si probabil cea mai plina de adrenalina descoperire a adolescentei mele a fost poker-ul pe bani. Era in alt simtamant si riscul acum avea alta valoare… cea Financiara. Si trecerea la Poker gen Pacanele s-a facut natural. Insa atunci aveam o dilema:

CARE E SECRETUL UNUI JOC DE POKER CASTIGATOR? DE CE NU POT GASI CALEA CATRE POT-ul CEL MARE?
Vremea a trecut si SECRETUL a ramas in continuare nedescoperit. Pana anul trecut cand placerea pentru Poker mi-a revenit. Doar ca acum am facut o alta descoperire Texas Hold’Em Poker. Si tot jucand cred ca am descoperit si unde gesesc eu. Momentan sunt jucator pe puncte. Insa ma tenteaza din ce in ce mai tare sa bag si „real money”. Nu de alta dar sunt sigur ca si purtarea mea va fi alta si stilul de joc al partenerilor de masa va fi altul. Vom vedea. Dupa ce trec la „nivelul urmator”, voi reveni cu detalii intr-un alt articol. Andrei KIP IN TACI Surse imagini – Viata cu copii & Board Games
]]>

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *