Mi-e dor de vremea aceea…

… cand respect, intelegere si amabilitate erau un pic mai des intalnite.
Acum parca toti suntem liberi si independenti, insa am uitat principiile si regulile sanatoase. Am uitat faptul ca LIBERTATEA NOASTRA ar trebui sa se termine acolo unde incepe a celui de langa noi. Am uitat vechiul proverb CE TIE NU-TI PLACE… Suntem cu totii niste copii razgaiati care vrem ACUM, vrem TOT si vrem IN FELUL NOSTRU. Nu conteaza ca ceea ce ne dorim ne aduce cateodata deservicii si ca ii lezeaza pe cei de langa noi. Tot ce ne dorim este ca EU sa primeze si ca PAREREA NOASTRA sa fie cea adoptata. Vremea trece si usor usor cei care ne erau parteneri, amici sau colaboratori dispar de langa noi. Si in functie de violenta cu care ne-am impus parerea si in functie de marimea egoismului, ajungem sa pierdem si prieteni.
Si stiti ce e ciudat. In loc sa ne punem problema SCHIMBARII, tot ca niste copii tembeli si needucati, il luam pe NU in brate si spunem EI SUNT DE VINA, NU NOI.
Si apropo de „vremurile trecute”, ca asa am inceput „barfa”. Pe vremuri pana si infractorii parca aveau un soi de respect. Vagabond sau Smecher erau sinonime cu „haiduc de rit nou”. Furau, dar cu masura si nu de la oricine. Aveau respect pentru un sef de strada si respectau pana la sange regulie impuse de „gasca” (sau cel putin asa erau povestile prin Balta Alba, cartierul copilariei mele)
Si uite ca nu doar povestile mele spun asta, ci si amintirile unora din „vagabonzii celebrii” – Cibilan

Andrei
KIP IN TACI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*