Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Dupa cum bine stiti, cei care ma cititi de mult timp sau cei care ati avut curiozitatea sa cautati prin arhiva, eu m-am nascut in cartierul Balta Alba si de pe la 7 ani, pana acum 4 ani, am stat in zona Militari, pe la Lujerului. Ei bine din Balta Alba mi-au ramas ca puncte de reper Uzina 23 August, parculetul Titanii (un fel de mini “oraselul copiilor”) si restaurantul Minis.
Uzina 23 e acum miza imobiliara, ca pe nimeni nu intereseaza sa duca mai departe aceasta “pagina de istorie”, inceputa atat de frumos si de
eficient (pe vremea aceea) de merele Malaxa.
Parculetul Titanii (cel de lanaga policlinina Titan) fusese lasat in uitarea vremurilor si devenise un fel de mica jungla. Intre timp nea Negoita a amenajat locul. Insa acum este doar un parculet obisnuit. Minunea de alta data numita TITANII, pe care copilul din mine nu o va uita niciodata, nu a vrut sa si-o
asume nimeni, ca e greu trecutul frate. Era greu sa puna acele multe leagane cu forme mai speciale. Era greu sa monteze 6 tobogane unul dupa altul sau sa refaca acele riti superbe si toate acele personaje de desene animate facute din fiare de la Uzina 23.
Si pana acum o luna eram fericit. Restaurantul Minis scapase. Si parea un fel de liant intre copilaria mea din acele locuri si adultul de astazi. Ei bine s-ar parea ca cineva a vrut sa dea cu DELETE si acestei ultime “redute” a amintirilor mele. De ceva timp acolo este un supermarket Carrefour.
Of, of, of… orasule cu armonii moderne, ce puturosi de cetateni vietuiesc in tine. Ce comod le este lor sa isi arunce trecutul la gunoi. Ba mai mult, daca ii intrebi de ce o fac, iti vor spune ca VOR SA SCAPE DE CUTUMELE TRECUTULUI. Ce pacat insa, ca nu isi dau seama ca renunta de fapt la “radacini”. Si parca ii vad la varsta senectutii dand din colt in colt, speriati ca nu isi recunosc nici locul in care stau si nici oamenii pe care ii au in jur. Sau poate iubesc eu prea
mult istoria si trecutul acestui orasel chinuit de toata lumea si numit Bucuresti?
Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini – Tram Club & Orasul lui Bucur

Sal’tare
Iaca de vreo saptamana urla in urechile mele, de la distinsul YouTube, niste manele de pe vremea copilariei. Si asta este numai din vina lu’ domnu’ Dimulescu. S-a apucat el repede sa faca un grup pe Facebook de “Protomanele” si pentru ca ma stie pasionat de subiect, m-a si adaugat acolo. Si uite ca de o saptamana si ceva numa’ Azur, Generic, Albatros, Real B si altii imi urla in cap.
Si totusi daca imi place, de ce vin sa ma plang aici? (poate va intrebati voi). Pai pentru ca am o dilema. Multi dintre pretenarii mei (astia din viata reala), da’ si unii de pe FACEBOOK, spun ca melodiile astea, chiar daca sunt vechi, tot mizerii raman. Ca nu poti sa spui ca astea sunt nestemate, pentru ca erau in voga acum doooo’ j’de’ani si ca vechimea, ca si la vin, le face sa fie ami spalate sau chiar parte din cultura.
Pe de o parte au si ei dreptate. Insa pe de alta parte, cred ca nu au. De ce? Pentru ca maneaua aceea, care a rezistat si care inca mai place (dovada sunt salile pline de la concertele de anul trecut ale celor de la Azur si Generic), cred ca sunt parte din “cultura tiganeasca” a acestor ani. Asa cum nimeni nu se indoieste de valoarea artei muzicale naive vechi (cu melodii ca Satra, Tigancusa, etc.), care au fost preluate si para-cantate pana acum, cred ca si colectia adunata de noi pasionatii de acolo de “protomanele” sunt ecat cantecele care vor dainui. Sau poate suntem noi prea lipsiti de modestie? Sau poate chiar sunt cantecele acelea as frumoase cum spunem noi? Va las pe voi singuri sa decideti!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Alex si eu urlu de vreo 2 saptamani ca nu imi mai place centrul vechi, ca nu imi place ca l-au transformat intr-o mare mizerie. Ca toti oamenii vin sa vada “capra mai frumos sau mai putin frumos colorata” numita CENTRUL ISTORIC. Ei bine uite ca intre timp am citit si eu ca cei care se ocupa (mai nou) de organizarea Centrului Istoric sunt unii numiti Asociatia Micul Paris, iar cel care se ocupa de relatia lor cu media sau cu oamenii obisnuiti este Mugur Mihaescu (cunoscut drept Chelu’ sau Garcea de la grupul umoristic Vacanta Mare). Si ce zice el pe scurt:

Bai frate, eu vreau sa il aduc la fel ca in Amsterdam, Paris sau Viena, dar nu pot sa le inchid terasele oamenilor alora si sa ma apuc de munca, pentru ca eu trebuie sa ma inteleg cu ei si trebuie sa conlucrez cu ei. Trebuie sa ajungem la o opinie comuna. Asa ca noi am facut primul pas. Am renovat strada Smardan si am dat liber la terase. Si uite ca (de bine, de rau) oamenii vin gramada, sunt imbracati elegant si se simt intr-un loc frumos. Ba mai mult! Vedem pentru prima oara dupa 20 de ani de la Revolutie straini facandu-si poze, intrand la Caru’ cu bere sa il vada si sa bea acea bere facuta acolo. E primul pas, vor urma si altii. Insa vedeti si partea frumoasa. Uite ca oamenii vin si se bucura. Deci e un inceput!

Asa ca Alex hai sa vedem si partea plina a paharului si sa nu devenim HATER, ca doar spui mereu ca nu e bine sa fim asa ceva!
(Sursele imaginii Impact News & Cristi Roman)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Dupa ploaia de aseara, m-am trezit cu un chef nebun sa ma plimb pe strazile Bucurestiului. Pentru ca ploaia l-a spalat si pentru ca toata verdeatza asta care a explodat l-a imbracat tare frumos. Si iata-ma dimineata la ora 7, gustand cu nesat din mirosul unor lalele inflorite sau din mirosul unei bolti de vita de vie proaspat infrunzita si de ce nu, din gazonul tuns al vecinilor. Ba chiar si strada prafuita pana mai ieri si spalata bine de tot azi, de suvoaiele ce au fost azi noapte, parca ma imbie sa ii ascult povestile. Si casele trec una pe langa alta prin fata ochilor mei si fiecare se agata de mine, ca niste copii ce vor sa imi arate cat sunt ei de nazdravani. Si printre ele sunt multe cele care au iscriptionati ani de nastere 1903, 1912, 1936 s.a.m.d. Si in fiecare din aceste case, mie imi vine sa fac cate un muzeu. Insa nu se poate si ele vor ramane mereu muzee anonime, pentru ca nu au aparut inca iubitorii aia de case putred de bogati, care sa le cumpere pe toate si sa le colectioneze ca pe niste timbre in clasor. Si din cand in cand sa le prezinte la cate o “expozitie” (Dar sunt doar vise!)
Si in acelasi context ma mir (asa cum o faceam si alta data) cum ne putem inghesui. Insa pe de alta parte, raman stupefiat de ce minuni pot face unii in cate o curticica de 15-20 de metri patrati – Curte veche Vatra Luminoasa.
Trec de Giulesti, urc podul Grand si cobor intr-un alt “paradis urban”. Cartierul de case dintre Turda si Banu Manta. La ora 7.30 mosulica din colt care are o berarie, pare rupt din schitele lui Caragiale. E meticulos si aseaza toate fetele de masa la linie. Tot privindu-l parca imi vine sa ii zic: BAIETE O BERE! Insa ma multumesc cu cititul acestor doua povesti despre Fabrica de bere LUTHER si Fabrica de bere BRAGADIRU, ca e un pic cam prea dimineata pentru o bere si trei mici.
Hopaaa, tot visand si citind m-am trezit in fata firmei, insa n-am chef sa “pornesc motoarele”. Imi iau harta cu mine si plec sa mai colind un pic Bucurestiul. Si probabil nu o sa va vina sa credeti insa multe din strazile trecute acolo inca exista pe vechile amplasamente. Sigur, un pic marite unele, insa sunt acolo. Si daca te uiti atent parca ii poti vedea pe taranii cu cobilite pe umar, tigancile din satele apropiate de Bucuresti care veneau cu flori, covrigarii, trasurile cu caii lor frumosi si pe baietii care vindeau gazetele dis de dimineata. Si apropo de gazete. Stiati ca si Charles Dickens a scris despre Bucuresti? Uite aici – Cu Dickens prin Bucuresti
Gata am colindat destul. E aproape ora 9 si fug la treaba! Sper ca v-a placut plimbarea cu mine!
Si daca tot ne-am adus aminte de Bucurestiul vechi in cuvinte, il las sa va arate Bucurestiul vechi si prin cantece pe nenea Tudor Gheorghe:

(Sursele imaginilor Wikimedia & Soft-Expert.Info)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Jucaria funny de ieri se dorea doar un TEASER pentru un nou episod din ciclul URBANUL de pe aci. Asa ca fara prea multe cuvinte intru direct in subiect si in prezentarea altor bloguri superbe care vor sa fie un fel de arhiva a imaginilor frumoase, a amintirilor, a fenomenelor si a lumii urbane, cateodata parca prea grabita sa se schimbe si sa schimbe tot ce au in jur.

• Giurgiu Ro – Stiu ca imi veti spune ca nu se ridica la nivelul celor cu care sunteti invatati in lista cu Iubesc Orasul si ca blogul nu este unul exclusiv despre acest subiect. Ei bine nici Rezistenta nu e dedicat exclusiv acestui subiect si uite ca ne place in continuare. Plus ca probabil va mai trece ceva timp pana cand se va face continut serios acolo si poate vom vedea cum postarile exclusive isi vor castiga locul lor. Pana atunci uite trei postari care “mi-au facut ochiul sa zambeasca”:

1. Ce mai “bate la ochi” prin Giurgiu
2. Spatiul urban de acolo de langa Dunare format din Giurgiu si Ruse ei il considera acum un intreg. Drept pentru care uite si catea poze vechi de pe acolo – RUSE DE ALTADATA – OLD PYCE – ROUSCTCHOUK
3. Si uite ca nu numai noi prin Bucuresti avem probleme cu statui hilare sau absolut urate. Uite ca si al ei au aparut niste “chestii”, asta ca sa fiu dragut – Statui noi in Giurgiu

• Alex Galmeanu – este nenea ala care are grija de Muzeul de Fotografie. Si daca nu ati auzit pana acum de acest muzeu virtual, sa stiti ca “nu-i a buna”. Omu’ e destul de celebru in on-line-ul romanesc si nu de putine ori poze ca aceasta au facut inconjurul internetului pe la cei iubitori de urban si de istorie.
  Ba mai mult, articole ca Bucuresti in Epoca de Aur sau Bucuresti martie 1865 – Inundatia ce a distrus capitala sau Bucuresti1960 – Color si tridimensional au fost subiectul multor mailuri primite si la care subiectul includea mai mult ca sigur cuvantul SUPERB!
• Imagini de prin tara – sigur ca nu sunt prea multe postari si nici nu are doar imagini urbane, insa cele pe care le are sunt frumoase. Iar faptul ca azi il amintesc aici, vreau sa fie un fel de
  

  HAI IN GASCA. NU ESTI SINGUR! SUNTEM MULTI CEI CARE IUBIM URBANUL, IUBIM MIROSUL SAU CARACTERISTIC SI MAI ALES CARE NU VREM SA UITAM CUM A ARATAT, CUM ARATA SAR MAI ALES PENTRU CA NU VREM SA ARATE CA O GALEATA DE GUNOI!

  , Sigur pe de o parte e de inteles de ce scrie putin pe aici, pentru ca el e cel care face si Orasul lui Bucur despre care v-am mai spus intr-unul din celelalte episoade

• Ceea ce va prezint acum nu e un blog sau un site. Acesta este un loc urban THE ARK, aflat in fosta VAMA BUCURESTI ANTREPOZITE. Si e una din locatiile care prin minune s-au slavat de la demolare, uitare si pierdere. Sigur ca iubitorii de Bucuresti, de frumos si cu simt artistic prem Raiden sau Radu au si ceva “suparari” vis-a-vis de cum s-a facut renovarea. Insa eu sunt mai putin pretentios si ma bucur
  ca un copil ca au renovat-o foarte aproape de varinata initiala si ma bucur ca pot trece pe langa ea si sa o admir
• Naspa Bucuresti – se vrea a fi o arhiva a prezentului. Si asta nu e un lucru rau, pentru ca probabil la u moment dat vom ajunge si noi sa vedem orasul asta si refacut sau renovat din temelii. Si probabil aceste imagini sau aceste texte ne vor aduce aminte cum a fost si probabil ne vor servi foarte bine de exemplu cu ASA NU pe care sa il aratam copiilor si ei la randul lor sa le arate altora. Da stiu, si acest loc e uitat de prin Iunie. La fel ca si la Orasul lui Bucur sper ca eu sa fiu ceasul desteptator si sa vedem din nou scrisuri si inscrisuri pe acolo!
  Cam asta a fost portia de URBAN pe ziua de azi. V-a placut? Mai stiti si voi locuri faine unde se scrie sau unde se posteaza fotografii de acest gen, in afara celor pe care le-am adunat deja in IUBESC URBANUL? Atunci nu fiti sfiosi sau sfioase si lasati-mi un link aici, ca si asa sunt putine si nu au parte de promovare. Asa ca macar sa le promovam noi, cei care le iubim si le respectam!
  (Sursa imaginii Bucuresti Romania)
  Andrei
  KIP IN TACI