Parerile Artistului in Blogosfera

Sal’tare
Tiganilor eu le-am dedicat categorie separata pe blog. Si uite ca nu sunt singurul care crede ca salvarea lor nu e cu programe de integrare, ci cu educare si obligarea respectarii legilor!
Mersi frumos Turambare!
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
De multe ori m-am asemuit, prin placerea de a pleca cu rucsacul in spinare sau de a merge noptile prin restaurante cu lautarii dupa noi, cu tiganii. Si de la asemuirea aceasta, de la placerea audierii muzicii lautaresti vechi si de la placerea citirii unor romane rusesti despre tigani, nu a fost mare pasul pentru a indragi aceasta etnie. Problema e ca toate aceste manifestari, mi-au aratat doar partea pozitiva a tiganilor. Si intre “acest” idealism al “cartilor” si realitate e un hau mare. Cum asa?
Pai mare parte din ei sunt lenesi, hoti, jmecheri si nu au chef sa se schimbe. Iar ONG-urile alea care vor sa ii integreze, cred ca mai bine s-ar apuca sa ii duca la munca. Ca doar facand programe de integrare si cheltuind banii UNIUNII EUROPENE pe materiale informative, nu se intampla nimic, Tiganii vor folosi materialele lor informative pe post de hartie igienica sau de “aprinzator” de gratar. Si daca nu le va pune cineva “un picior metaforic” pe grumaz si nu ii va scutura un pic, ei vor considera in continuare ca STABORUL e in continuare mai presus de STAT si ca legile sunt pentru cei slabi si prosti. Si vor bloca in continuare strazi atunci cand vor avea nunti,botezuri sau inmormantari, pentru ca stiu ca POLITIA lor nu le face nimic. Si vor fura si omori in continuare, pentru ca orice organ de ordine se teme sa nu ii fie “taiat” copilul atunci cand se intoarce de la scoala.
P.S. Nu am nimic personal cu ei. Am cu modul lor de a coexista cu noi si cu modul lor de a nu respecta legile! Nu ma intelegeti gresit!
Andrei
KIP IN TACI

Surse imagini – Funny Blog & Adela & Agneta

Sal’tare
Astazi am chef sa imi reamintesc de “minoritarii majoritari de culoare” care sunt peste tot pe la noi, adica TIGANII. Si o sa va fac “sandwich-uri” cu una calda si una rece, asa cum v-am obisnuit, ca sa nu incep cu stangu’ saptamana si nici sa nu fiu “Baiatul care l-a luat in brate pe NU”

• Imi place ca stiu sa fie spontani si sa asculte glasul care le spune TRAIESTE, nu lasa viata sa treaca pe langa tine, IUBESTE si mai ales DANSEAZA!
• Sigur ca partea “intunecata” a acestei monede e faptul ca nu stiu sa alterneze asta cu perioadele de REALISM. Ca nu inteleg ca viata nu inseamna doar bauta de seara cu baietii. Ca “ciordeala” tine cat tine, da’ pan’ la urma se gaseste si un “caraliu” mai jmecher care sa il faca!
• Imi place ca pot sta 3 familii intr-un apartament de 3 camere si ca nu li se citeste supararea. Sigur pe de o parte puteti spune ca exista si o doza de nesimtire (nu contest faptul acesta), insa in principiu exista si capacitatea de adaptare la ceea ce iti ofera viata. Lucru care noua celor cu job, casa si masa ne-a cam disparut. Si asta se vede clar, acum in CRIZA. Cand odata cu “taierile financiare” ar trebui sa ne adaptam. Si o facem greu. Ba unii cad in depresii grave. La ei mi se pare ca trecerea de la o stare la alta, parca se face mai usor. Sau poate la ei nu se vede chestia asta, ca nu prea se duc la psiholog, iar “patima bauturii” oricum e “sport olimpic”!
• MUZICA tiganeasca – insa nu vorbesc de maneaua asta urlata, ci de muzica tiganeasca aia originara care ii atrage pe Goran Bregovic sau pe Ovidiu Lipan “Tandarica”. Muzica aia ritmata care ii atrage si pe copiii mici, care sunt barometrul cel mai bun, atunci cand vrei sa vezi daca o muzica e placuta auzului sau nu!
• Pacat insa ca nu stiu si nu inteleg ca tre’ sa creasca si tre’ sa schimbe ceva, tre’ sa vina mereu cu ceva care sa atraga. Sau poate nu ma incadrez eu in TARGET?
• Era sa uit. Imi mai place de ei ca sunt mandri de hainele lor inflorate. Eu unul nu as putea sa ma imbrac asa, insa ei par chiar frumosi cum merg mandri si asa de colorati!

Gata asta a fost despre tigani. Si daca ar fi sa aleg cum sa fie si cum sa cante ei, mi-ar placea sa fie ca in LAUTARII lu’ Emil Loteanu, filmul asta din ’71. Sau poate ca in dansurile astea tiganesti dansate de puradeii astia mici

(Sursele imaginilor Piciu & Abc.Net.Eu via Turambarr)
Andrei
KIP IN TACI

Sal’tare
Din cand in cand originile mele legate de mahalaua de margine de Bucuresti se razvrateste in mine. Si ma apuc sa dau iama in “mizerie” si sa ma scald ca un purcel fericit. Va intrebati la ce ma refer? La muzica de jos, la MANELE. Si uite ca de vreo trei zile rup YouTube-ul pe genunchi si ascult tot ce poate fi mai mizerbail din punct de vedere muzical, insa doar acele “mizerii” dinainte de anul 2000. De ce? Pentru ca imi par mai ritmate sau poate pentru ca pe acelea le ascultam mai des la petrecerile de prin camine sau de pe la tara. Si nu va mai fierb, daca sunteti curiosi uite peste ce minuni am dat eu acolo – Manele Oldies
Si din baia asta a mea in “mocirla” mi-am adus aminte 3 intamplari interesante

• Acum vreo 3 ani, cand o cunoscusem pe mandra-mea am fost la o nunta prin apropiere de Caracal si acolo m-amlipit rapid de unul din baietii din formatie, acordeonistul, pentru ca le zicea bine de tot pe astea “oldies”. Am schimbat numere de telefon si l-am mai chemat la vreo 2 “cumetrii” cand aveam nevoie de un pic de “activitate”. De fiecare data insa m-am dus la el acasa sa discut pret si cam ce vreau. Si te loveste diferenta de “imagine”, intre ei cei care vin pe scena (colorati, frumosi si aranjati cu gust (unii dintre ei)) si ei cei de acasa – mizerabili, fara conditii in curti, mizerabili pana in maduva oaselor
• Dupa care imi aduc aminte ca aveam la unul din joburile anterioare o secretara tiganca superba. Fugea fata in fiecare dimineata din “tiganie” si muncea pe rupte, vroia sa faca o facultate, nu avea decat 8 clase. Nu exista barbat de la director pana la baietii din service carora sa nu li se scurga ochii dupa ea. Si fetei chiar ii mergea mintea si toti ii prevesteau un viitor stralucit la varful piramidei din firma. Ce credeti ca s-a intamplat? Pai uite ca “mizeria” a chemat-o mai degraba decat viitorul luminos pe care i-l prevesteam noi. Si a plecat de la firma ca sa devina nevasta de tigan la o casa cu turnulete, cu puradeimulti si cu program de bataie cand “i se scula” cioroiului
• Si ultima e legata de unul din vecinii mei din bloc. Era singurul tigan care muncea. Si baga frate la greu. Era pe vremea aceea prieten cu totii “greii” de auziti azi de ei Copilu’ Minune, Vali Vijelie sau Stefan de la Barbulesti. Si pe toti i-am auzit cantand (cand inca nu erau beti) lautaresti vechi foarte misto, in fata blocului. Dupa ce “o luau insa pe ulei” bagau miorlaituri d’astea de azi. Astazi, cand eu sunt mutat in cartierul lor, Giulesti, uite ca am dat din nou peste nea Vasile. S-a nreintars la vechea meserie, ciordeala si “combinatiile”

Si povestile de acest gen sunt muuulte. Cele pozitive legate de evadarea din tiganie sunt rare cele vazute de mine. Si atunci cred ca aia care “scapa” sunt exceptiile. Astia au scrisa “mizeria” si “rautatea” in informatia genetica si nu cred ca vor scapa de ea nici cand, oricate programe de “salvare” ar face si guvernul si Uniunea Europeana pentru ei. Insa ce ma doare, e faptul ca au aceasta “perla” numita CULTURA TIGANEASCA de care se ingrijesc tot niste romani ca Tudor Gheorghe, oameni de prin muzee sau chiar folcloristi cu state vechi in meserie. De ce se chinuiesc sa o pastreze? Pentru ca emana o prospetime pe care nu o regasesti nicaieri si care vine din acea arhaica chemare a lor catre stare de “nomad”!
Sper ca v-au placut elucubratiile mele tiganesti si supararile mele vis-a-vis de ei!
Si inchei cu una tiganeasca care exprima clar si frumusetea culturii lor si placerea noastra de a asculta si prospetimea de care vorbeam mai sus.

Sursele imaginilor Rahoveanu & Gandul
Andrei

Sal’tare
(Image source Bible Picture Gallery)
(Asta e un text foarte vechi, despre o bataie in metrou, care zacea aproape inert, printre notitele mele! Sper sa va faca sa zambiti la inceput de saptamana! )
Dimineatza in metroul care merge de la Eroilor la Unirii. Evident si imbulzeala, ca aici este capat pt metroul care vine de la Industriilor. Artistu e foarte linistit si citeste o carte. Sigur ca nu a avut parte de citit decat vreo 30 de secunde de la instalarea in metrou, pentru ca i-a trecut prin fata ceva… “E o pasare! E un avion! Ba nu, este Superman !”
Nu va speriati, nu era nimik de acest fel. Erau doar niste draguti calatori, cu energii neconsumate si cu chef de cearta, plus un cot ce mi-a trecut extrem de aprope de nas. Si acum sa luam povestea de la cap la coada, asa cum am inteles (mai apoi), ca a fost, din “discutile lor”. EA, o persoana respectabila (aparentele astea, mama lor ! )), de 1.50 m, cu gura mare si cu un sot de 1.90 m, cam tinut sub papuc (chiar de la inaltimea metrului ei si jumatate). Ea alta femeie respectabila (tiganca, destul de mare, 70-75 kg si 1.65…1.70 m), cu doi barbati dupa ea (nu foarte mari, 75-80 kg si 1.70-1.75 m; unu era barba’su si celalalt, un prieten a’ lu’ barba’su (am aflat dupa aia). Asta mica si infipta, se misca ca o “madmoasela, care este ea” si se mai si opreste in usa, ca ea coboara la Unirii si nu vrea sa aibe mult de mers pana la usa. Tiganca evident ca vroia sa intre, ca si restul oamenilor care asteptau pe peron. “Ghizdocul” de femeie, nici una, nici doua, o ia pe tiganca la “palmi”. In momentul urmator sare tiganca, sa o calce pe asta in picioare. “1.90-istu” de barba’su neintelegand ce se intampla incepe si el sa dea in tiganca. La momentul asta intra tiganii. Nu au apucat sa dea decat vreo doua “bucati”, ca si-a dat imediat seama “pasari-lati-lungila” cu cine s-a pus. Asa ca se repozitioneaza strategic dupa o bara de sustinere si o ia si pe “miezul problemei” in brate, sa nu ii sparga aia “mufa”. Cititi mai multe…»